Gândurile se succed organizat, ca într-o avalanşa mentală, un adevărat nod Gordian de neuroni copleşitor. În minte mi se înfirimă frangmentar gânduri şi idei noi, indescriptibile..şi simt că trebuie să îmi golesc capul de toate deşeurile cotidiene, de nimicurile zilnice, de banalitatea existenţială. Am nevoie de o epurare mentală, dar cred că, în final, totul se rezumă la un singur lucru: la odihnă.

Mi-e lene!

Dilema...

I can't think of anything to say except...

I think it's marvelous! HaHaHa!"

Grădina mea de pe blogsferă e in paragină irecuperabilă. Mă gândesc că mai trebuie îngrijită, curăţată de buruieni logoreico-pasional-juvenile şi de altă natură (aici las loc pentru fineţuri filozofice şi alte dantelarii literare), mai trebuie plivită, îi trebuie nişte plante pseudoliterare şi nişte arbuşti estetico-expresivi etc. Nu prea ştiu cum să îmi încep procesul meu ambiţios de (re)organizare teritorială. Am scris ieri caracterizarea Vitoriei Lipan şi am avut un soi de inspiratie logoreică(?) pe care nu am mai simţit-o de mult. Au fost două-trei ore de intensă încordare, în care am scris ca teleghidată, la foc automat, nemaiţinand cont de nimic şi aproape că pierdusem contactul cu realitatea. Mă confundasem, în mare măsura, cu ceea ce stătea scris în document (căci mi-am scirs tema în Word, de lene). Am scris trei pagini si ceva..înspre patru (iar aici, egoul meu se scaldă în infatuare), ceea ce nu chiar aşa mult. Mă rog, important e că profei de română i-a plăcut mult şi am fost destul de mulţumită de compunere, mai ales că nu folosisem vreo sursă de informare diferită de caietul de clasă. Apropo, tot căutând ieri un fragment reprezentativ pentru evidenţierea relaţiei dintre Vitoria şi fie-sa, am găsit un pasaj de Camil Petrescu înnebunitor, care mă urmăreşte încontinuu şi îl tot invoc cu o plăcere obsesiv de sălbatică, cum îi spuneam şi lui Shu. Înafară de notiţele cotidiene, nu ştiu cu ce altceva aş mai putea umple spaţiul. Cunoaşteţi, cred, acel aproape letal amestec de senzaţii, care-ţi fac mintea nevrotică un adevărat creuzet de perisabilitate mentală, de frustrare şi alte drăcoşenii existenţiale, prin care ajungi la concluzia ca eşti un om de prisos, în care agresiunea perversă a trivialului, a neghiobiei şi a grobianului, a contextului social mizerabil, a incapacităţii umane zilnice fac să te invadeze gustul nimiciei, lehamitea de oameni şi..cine alta decât resemnarea. O resemnare potrivit temperamentului, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă.. Resemnarea voastră ( în cazul în care există) de care e?

The lunatic is in my head.

The lunatic is in my head

You raise the blade, you make the change

You re-arrange me 'til I'm sane.

You lock the door

And throw away the key

There's someone in my head but it's not me.

Abia că reuşesc să-mi deschid ochii lipiţi de somn,însă găsesc în mine ultima fărâmă de autosugestionare,pentru a mă ridica din pat ca să închid alarma de la telefon.Mă vâr repede înapoi în pat,mă înfofolesc bine şi mă cuibăresc resemnată între aşternuturi,cu un gust amar de dezamăgire,ştiind că jalnica mea tentativă de a şantaja timpul va da greş şi că “aventura” mea nu va dura mai mult de 5 minute.
Aşa că sunt nevoită să mă ridic din nou din pat,de data asta îmi fac drum către baie.Mă întâmpită acelaşi chip somnoros şi fără sentiment(înafară de cel de indignare),cu părul ciufulit;îmi închei rutina igienică cu spălatul pe dinţi şi,cum dermatograful îmi face ostentativ-atractiv din ochi,nu mă pot abţine să nu-mi frec de vreo 2-3 ori pleoapele cu căpătul negru. Şi puţina pudră,în cantităţi mai mici şi aplicată mai rar,nu are cu ce să strice..
Am de transcris un comentariu,4 pagini de scrijeleli şi mâzgâleli dizgraţioase şi absurde..

Oh yes we'll keep on tryin'
Tread that fine line
Oh we'll keep on tryin yeah
Just passing our time

Vineri dupa ore

Din seria “Vineri după ore.Simona e o prietenă absolut grozavă!”

Vineri,zi cu program încărcat şi plictisitor. Încă nu m-am trezit,azi nu mi-am băut cafeaua,cum nu am făcut-o nici ieri,nici alaltăieri.Ochii îmi sunt undeva prin gură,bălăngănindu-se în voie şi scurgându-se pe esofag în jos.
Engleză,dirigenţie,germană,latină,fizică,chimie.Astea sună,prin definiţie,plictisitor.
Am plecat cu Simona de la ultimele două ore,am cautat pe lângă Mcdonald’s 1431 (bănuiesc că aşa se scrie),o chestie de care eu nu auzisem,însă Simonei îi trecuse întâmplător numele pe la urechi şi Ştefan insista că “e ok şi se dă muzică bună”.După încercările noastre eşuate de a găsi acest 1431,ne-am întâlnit cu Lorena.
Îmi e atât de lene să tastez şi implicit să-mi pun gândurile şi cuvintele în ordine(la o disecţie mai atentă,în interiorul creierului meu trebuie să fie o vraişte şi un amalgam de puţini neuroni şi alte mizerii cotiediene).
Mă rog,esenţial e că am tras o porţie zdravănă de râs,pe care am (re)simţit-o din plin!Ni se împleticeau picioarele de râs în drum spre casă,numai eu m-am împiedicat de vreo 10 ori.

P.S:abia aştept vacanţa!Sim,să ştii că încă mă mai dor genunchii.Data viitoare îmi iau converşii,poate ating şi performanţa cu “Hei,tramvai!”

Voluptatea trivialului..

Când i-am citit posturile,mai că am leşinat.Amestec cras de trivialitate,prost gust,kitsch expresiv,o dovadă sinceră de subnutriţie intelectuală şi lipsă atât a rafinamentului exprimării,cât şi a gândirii;fraze dezgustătoare,perverse şi care mă aduc în pragul nevrozei,toate hiperbolizate de conştiinta unei puteri formidabile a scrisului.Posturile sale sunt adesea umplute cu incompetenţă şi ridicol,cu frust şi grobian,pasaje întregi pline ochi cu tot felul de cuvinte stâlcite şi sucite,contorsionate la jumătate;ce să mai zic de semnele de punctuaţie,necesitate de mult apusă la domnul Başa!Degradare continuă,carevasăzică!(O fi domnul anterior pomenit atât de dornic să lanseze un nou curent literar,noi efecte stilistice prin (ne)punerea virgulelor-spre exemplu- ca şi Stănescu?Mira-m-aş!)
Un amalgam nesfârşit de idei defecate ce nu depăşesc,în ciuda zelului şi a scremetelor sale intelectuale,kitsch-ul,fiind cu mult sub limitele decenţei.Voluptatea jălniciei şi a trivialităţii sunt atât de intense,pulsânde,iar,în ciuda veleităţilor şi ambiţiilor literare ale domnului Başa,acesta sfârşeşte lamentabil aruncat în lumina penibilului.Prea încearcă Măria sa a etala cu ostentaţie jubilantă golul şi fatalitatea,pentru ca în şfârşit jetul hormonal ce-i dictează a-şi exprima infantilitatea lirică să-l doboare.
Pretenţii mari,ego vibrant şi dorind să se arate veşnic incisiv şi impunător,domnul Başa e penibil prin exprimarea ambiguă şi lapidară,cuvintele închegându-se confuz în minţişoara sa.Totuşi,îi urez succese în “popularea” blogului său.La revedere şi la mai bine!

Aşteptăm.
“PS:Sunt nerabdator să văd cum mai comentezi şi acest post.Succes la bârfe.”

Puhoiul de dileme..

Sincer,nu îmi dau seama dacă faptul că îmi petrec Crăciunul singură ar trebui să îmi ridice anumite semne de întrebare sau nu.Vorbeam aseară cu Shu şi m-a întrebat ce părere am despre asta,însă am refuzat să mă gândesc.
De fapt,e impropriu spus că îmi petrec Crăciunul.Fiindcă eu refuz să sărbătoresc Crăciunul.Nu pot să percep Crăciunul,o fi mai înapoiată sentimental;nu pot să înţeleg spiritul sărbătorilor-care spirit,fie vorba între noi,nici nu există,e doar un spirit gregar,de turmă,o goană permanentă după mâncare si cadouri,o înghesuială opresivă şi care îţi taie respiraţia,de care omul de rând se lasă cu uşurintă manipulat;nu mă simt încălzită în niciun fel de forfota sărbătorilor,mă dezgustă caracterul comercializat al sărbătorilor şi strategia influentă de marketing specifică perioadei ăsteia,cu abilitatea ei de a spăla creierul oamenilor.
Mă enervează puhoiul de dilemele care apare acum,mă enervează cum trebuie să fiu supusă interogatoriului nelipsit,ce care ca tema unică “Ce vrei anul ăsta de Crăciun?”,mă întristează,în ce priveşte partea fizică a lucrurilor,faptul că am să fiu pusă să aleg între ciocolată(deliciu brun,teribilism helvet,senzualitate amăruie) sau flori(nimb decorativ,impetuozitate vegetală,efemeritate,miros zăpăcitor);mă enervează că va trebui să-mi înfăşor (pseudo)bradul în aţe multicolore şi sclipiciuri reflectorizante,în alte podoabe şi ghirlande abundente-semn de bogoţie ornamentală,carevasăzică!Nu îmi plac disputele pe tema bradului,va trebui să votez pentru un brad natural(clasic,”fruct” montan,verde natural,miros proaspăt) sau un brad artificial(trăinicie simulacră,comoditate,fără ace care cad). Îmi repungă,de asemenea,tăiatul porcului,brutalitate acu care se mânăncă şi trivialitatea cu care e măcelărit,minuţiozitatea de-un sadism exacerbat cu care e preparat şi gătit,imaginea dezolantă a frigiderului ticsit cu preparate din carne de porc,şoricul gros aruncat într-un colţ al raftului şi jumerile care triumfă suveran,într-un castron plin ochi.
Colindele româneşti mă întrsitează până la lacrimi,mă aduc în pragul nevrozei.Reuniunile familiale mă devoră pe plan psihic,până sfârşesc cu mintea contorsionată de linguşelile de familie,cu adunarea haotică a fiecărui membru şi membruleţ al familiei;mesajele şi telefoanele tematice mă fac să înnebunesc,tocmai de asta îmi închid telefonul în perioada asta.Aceleaşi mesaje insipide,cu aceleaşi greşeli gramaticale,cu acelaşi conţinut,nesfârşit de lungi.Totodată,e perioada în care fiecare rudă în parte te sună,indiferent a cărei ramificaţie îndepărtată a arborelui genealogic aparţine,şi-ţi urează “Sărbători fericite!”,forţându-te să îi vizitezi şi tu de sărbători,că deh,masa de Crăciun nu s-ar putea desfăşura fără tine.
Simt un impuls intrinsec vibrând de a mă sinucide când mă prind ăştia pe la telefon să-mi ureze câte ceva,cu promisiunea de a mă vizita cât mai curând posibil şi poruncindu-mi autoritar să stau în telefon(apel făcut pe banii mei,căci trebuie să accept a-i suna eu înapoi),ca să vină şi X-ulică să-mi facă câteo urare. Înnebuneşti cu receptorul la ureche,cu mâinile strâns încleştate,resemnându-te a scrâşni din dinţi..
Ca să nu pomenesc nimic de filmele cu nelipsita temă de Crăciun care sunt difuzate pe toate posturile,limitându-ţi automat opţiunile de a vedea ceva decent în perioada asta.Mi-am propus să revizionez The Wall cât de mult reuşesc.Se plânge cineva!?!Nu,bineînţeles că nu,e înnebunitor de plăcut să-ţi petreci vacanţa făcând naveta între birou şi pat,scăldându-te în deliciile ciocolatei şi ascultând Pink Floyd.I mean it.

P.S:anul ăsta am decis să nu iau parte la petrecerea de Crăciun organizată de minunata-mi clasă,alegere care a stârnit îndelungi controverse şi care mi-a fortificat lipsa unei vieţi sociale decente.Mă surpind pe zi ce trece,devin din ce în ce mai insolentă şi nu am pic de spirit colectiv,ca să nu mai zic că habar n-am,eu insipida şi ingrata de mine,să mă bucur de petrecerile clasei.Pot spune ca o invidiez pe Shu pentru ocazia de a vedea tinutele de la petrecere.

Spare him his life from this monstrosity

Easy come, easy go, will you let me go

Bismillah! No, we will not let you go

(Let him go!) Bismillah! We will not let you go

Azi am dat teza la română şi am făcut o mare varză.Am interpretat greşit poezia şi s-a dus şi debitarea mea făcută pe marginile poeziei.Mai aveam 10 minute pentru rezumatul de la Popa Tanda,unde am fost forţată de împrejurări să mai selectez din idei,iar rezultatul a fost monstros de dezamăgitor:un amalgam de idei şi cuvinte nepotrivite,un dizgraţios conţinut de idei care abia că se legau între ele..