Let me hear you scream like you want it
Let me hear you yell like you mean it
If you’re gonna go down:
Go loud!
Go strong!
Go proud!
Go on!
Go hard or go home!

Mâine plec înspre Bucureşti,poimâine mă duc la concert.

Test la geografie.

Azi,test iniţial la geografie din materia anului trecut.*cough,cough*Care materie?
Nu mai reţineam nimic,nu ştiam nici măcar minimul decenţei. Ştiam însă că nu mai era nimic de făcut din clipa când văzusem testul,realizazem cu o ultima tresărire de spaimă.Am făcut eforturi impresionante încercând să-mi amintesc câte ceva,însă impulsurile nervoase nu s-au format,creierul îmi era mai mult decât letargic.Am scris acolo numele a şase munţi,poziţia Asiei pe glob,câteva golfuri,vreo două sau trei oraşe mai mari şi –cred-cu un număr ridicat de locuitori,două capitale şi apucasem să completez şi întrebarea cu obiectivele turistice australiene.Acum,că le înşirui pe toate,rând pe rând,pare o muncă asiduă,răsplătită cu o notă pe măsură. Însă nu,nu e.Nici pe departe.
Azi,azi mi-am ieşit implacabil şi vulgar din parametrii personalităţii. Şi a..rutinei şcolare.Azi am asistat neputincioasă şi bicisnică,într-un joc mut şi meschin al profei de geografie,la obţinerea primului meu patru.La prima mea notă mai mică de şapte-o singură dată am avut un şapte la chimie,anul trecut. Şi îl luasem pe nedrept,căci greşisem două cifre.
În momente de acestea,în mod normal aş fi simţit nevoia să fiu singură şi de a mă lăsa în voia supliciului cu pricina,rămânănd absolut indiferentă la toate,fără a mai face efortul de a căuta o soluţie ori ieşire.Eram reticentă în ce priveşte găsirea unei căi de mijloc,aproape că refuzam cu desgust să rezolv avalanşa de nedumeriri,ură personală şi nervi.Fiindcă mi se părea inutil,nici cuvintele,nici exlamaţiile nu puteau să-mi exprime senzaţia aia de nemărginit dezgust,care mă apăsa şi mă tulbura,ajungâng la paroxism.
Totuşi,ceva inexplicabil se petrecea cu mine.Imediat după ce-am predat testul,hohote isterice de râs îmi mocneau în piept,încât profa nu mă mai scăpa din ochi. Şi,după plecarea ei,un urlet nefiresc şi zgomotos de râs m-a făcut să mă prăvălesc peste bancă,râzând cu atât de multă intensitate,până la lacrimi.Mai aveam însă o doză de autocontrol,aşa că,la formarea impulsului nervos şi la declanşarea-mai greoaie-a funcţiilor cortexului,m-am ridicat,m-am dat puţin înapoi,să am un unghi de unde să privesc clasa,să-mi cuprind cu privirea ambele şiruri de colegi stupefiaţi aruncându-mi priviri umbrite de nedumereală,un al şaselea simţ m-a îndemnat să fiu potolită,însă imediat am (re)izbucnit în râs,simţind cum ceva rece îmi învăluia creierul..Nu mai înţelegeam nimic,în jurul meu era o încremenire generală-cred-,buze întredeschise,contorsionate la jumătatea unei vorbe,falduri de perdele umflate în vânt.
Azi a fost,pe lângă zilele când am ratat marile concerte sau altceva,cea mai nefercită zi din viaţa mea.Azi am luat un patru-nu practic,însă teoretic-,iar eu,înloc să mă dau de ceasul morţii şi să fiu cuprinsă de spasmele morţii,eram cuprinsă de spasmele râsului.
Până una alta,mă duc să-mi fac la română..încă o compunere descriptivă,având ca temă un peisaj nocturn..
P.S:vineri plec înspre Bucureşti!

I’m going off the rails of a crazy train
I’m going off the rails of a crazy train

Later edit:am luat de fapt 9!

Lucky me.Gonna see Ozzy soon

Azi am avut test la istorie.Am încurcat conducătorii României în timpul Primului Război Mondial şi am mai amestecat câteva cerinţe.Totuşi,am o alinare ştiind că notele nu vor fi trecute în catalog.Măcar am certitudinea că în rubrica mea de note la istorie nu va dăinui mândru şi ostentativ un ruşinos opt.Sau poate mai puţin.
Mâine-test la română.Mi-am făcut tema doar pe jumătate,poate o să o contui mai încolo,deşi sunt slaabe şanse. Îndrânesc totuşi să sper că Otilia îmi va arăta puţină îngăduinţă colegială..
Nu ştiu sigur dacă tot mâine am şi testul la germană.Sper că iar a uitat doamna Trofin că noi suntem probabil singura clasă care nu a dat testul iniţial.Ca şi anul trecut,ca şi acum doi ani.
Huh,închei aici cu review-ul monoton,deprimant,meschic şi insipid al zilelor.Nu are rost să mă chinui singură,umplându-mă cu deznădăjduinţă înainte de…concertul marca Ozzy Osbourne!Abia aştept să se încheie săptămâna asta,să mă invoiesc vineri de la ultima oră şi să mă îmbarc cu Ioana către Bucureşti.Am tren de la trei fără un sfert,I just can’t wait until then.Deja pot aproxima profunzimea şi adâncimea înjurăturilor lui Shu când îi vor cădea ochii pe postul meu.Probabil nici Andra nu se va lasă mai prejos.Să mă aştept la vreun cult proaspăt înfiinţat împotriva mea?Shu va fi un lider minunat.
Până una alta,am bătut câmpii destul.Nu am mai scris nimic bun de ceva vreme..

Ofer tema pe vacanţă

*cough,cough*
Here is me speaking again.

Pentru cei interesaţi în copierea temei de vacanţă la română,mă găsiţi în laboratorul de fizică.Fac sacrificiul de a(-mi) oferi tema pe vacanţă-care e completă-contra cost,desigur,pornind de la suma de 10(zece) lei.Caietul şi rezolvările sale vor ajunge într-o ordine bine stabilită încă de la bun început prin mâinile tuturor,în funcţie de cine l-a cerut prima oară.Am déjà 3 pretendenţi la temă,care şi aşa se bat pentru “cine copie primul”.
Bineînţeles,înmânarea caietului cu tema pe vacanţă e condiţionată de câteva aspecte stricte:
1.Nu se acceptă deteliorări.
2.Nu se acceptă mâzgălituri pe caiet/foile caietului/mariginile caietului.
3.Nu se acceptă pagini îndoite.
4.Nu se acceptă plasarea mesajelor cu conţinut obscen/pueril pe caiet.
5.Caietul cu tema pe vacanţă se predă înapoi în maxim 5 zile.

Nota bene:toate aceste reguli prezentate mai sus sunt obligatorii,indiferent de cui îi înmânez caietul cu tema pe vacanţă. Încălcările lor vor atrage simultan consecinţe neplăcute,sancţionate cu plată,în funcţie de stricăciuni.
By the way,tema nu include şi exerciţiile din manual.Ele se plătesc separat.

Nu am încă certitudinea că sufăr-mai degrabă (auto)diagnosticat- de sindromul Asperger,dar cu siguranţă nu sunt o fană a socializării în sindrofiile/cercurilor de prieteni alor mei.De fapt,am ajuns treptat să nutresc sentimente de dispreţ pentru categoriile lor sociale,pentru comportamentul adoptat de ei şi chestii de genul ăstora,seria sentimentelor mele încheindu-se victorios cu ură/anemozitate profundă.Cel puţin,aşa se întâmplă cu mai mult de jumătăte dintre cunoştinţele alor mei.

Am o intoleranţă excesiv de ridicată pentru tot ce ţine de întrevederi-atât familiale,cât şi amicale- sau ieşiri la care sunt târâtă,silită,mituită şi osândită să merg,cu destinaţia unică de a-mi contura tendinţele suicide provocate de mediul exterior/societate.
Azi m-am convins,azi sunt pe deplin convinsă că îmi trebuie o citadelă mai fortificată decât camera mea,undeva unde mă pot refugia de homeless-ii care îmi ameninţă..patria.Creaturile astea sunt ubicue,pur şi simplu nu poţi scăpa de ele,ţi şe vâră pe sub piele şi pătrund adând,trec de ţesutul adipos cu doar câteva unduiri de gene şi sclipiri conspirative ale ochilor,cu doar câteva bălăngăniri ale limbii ce ţi se strecoară insidios în ureche şi-ţi şuşotesc exagerat,lăsând urme cleioase şi lipicoase.Apoi ţi se târăsc cu nonşalanţă obscenă prin casă,îţi pângăresc părticica ta de spaţiu,lasă dare murdare peste tot unde umblă,se lipesc scai de tine cu scopul unic de a-ţi intoxica şi ultima bumă de creier,iar seria lor de meschinării bine disimulate se încheie cu efuziuni greţoase şi insipide,rânjind permanent cu perversă satisfăcţie.

It’s a crappy post,I already know this,you don’t have to repeat this again.

Medallion noose, I'll hang myself.
Saint Anger 'round my neck

..homeless-ii nu-mi pleaca!

Meh,long time no writing.Azi nu am chef,nu am inspiraţie,nu am niciun motiv pentru care să scriu,să-mi obosesc creierii gândind şi mâinile tastând,să-mi tocesc unghiile apasând de zor şi cu implacabilă hotărăre,niciun motiv pentru care să mă aflu acum in faţa calculatorului,înloc…înloc să stau în pat.
So,school has started 2 days ago,iar eu déjà mă simt obosită;aproape că îmi era dor de a-mi simţi ochii permanent în gură,bălăngănindu-se şi rostololindu-se vertiginos pe esofag în jos,şi mai mult decât atât,îmi era un dor nespus de imbelica-in majoritatea cazurilor-mea clasă. Însă nu mi-am pierdut mintile de tot încât să fac un review al primelor zile de şcoală-oh,God,no-o să arunc pe aici doar câteva chestii..mai importante.
Avem o profa nouă de civică.Aşa cum avem şi la istorie,chimie şi desen.Have I missed something? În ce priveşte materiile,anul ăsta ni s-a adăugat doar latina.La civică mi-a venit să mă sinucid-aşa cum credeam că voi face şi la biologie,căci urăsc să învăţ despre plante,mediu şi chestii de genul-. Îmi lipseşte doamna Arghire mai mult ca niciodată şi cred că în curând o să mi se facă dor şi de profa de desen.Azi ne-a venit la civică o pocăită îndoctrinată-ceea ce e puţin ironic şi paradoxal,dat fiind faptul că ea insista mult pe democraţie-,care,făcând abstracţie de restul complexelor,părea atât de insipidă şi lipsită de personalitate,tărăgăna vorbele la cel mai enervant mod cu putinţă şi vorbea pe şoptite;avea o plăcere morbidă din a ne pune să citim din manual(?!),punând mai apoi întrebări de pe baza textelor şi aşteptând răspunsuri,cu exemple date.Now,honestly speaking,she quite reminds me of someone with very bad mental retardation diseases.Nici nu se compară cu doamna Arghire-ar fi o imprudenţă din partea mea să fac comparaţie.
Azi am fost la un soi de vernisaj de carte în Avant garde cu Shu,am stat jumătate de oră după care am plecat,cam dezamăgită,înapoi acasă.Era destul de multă lume adunată acolo,spaţiu îngust şi restrăns,căldură ucigătoare.Totuşi,în ciuda faptului că cei strânşi pentru a debita pe tema cărţii vorbeau excesiv de încet,am mai prins câte o vorbă-două pe alocuri.
Mi-am cumpărat Faust şi am ajuns pe la jumătatea cărţii,deşi nu ma grăbesc cu lectura,ştiu că Shu nu mă va gâtui că-i reţin “Moartea lui Ivan Ilici” mai mult decât o fac în mod normal,depăşind limitele..decenţei.Am făcut am acum vreo câteva zile o reacţie alergică neobişnuită-pe care nu mi-o pot explica,nu ştiu ce anume mi-o cauzează-şi îmi apar din ce în ce mai mult multe bube roşii şi foarte imflamate pe piele.Aproape că mă sfrâşii singură,însă am totuşi o doză de autocontrol ce mă opreşte înainte de a mă mutila.
Măine am fizica.Deja mi-a pierit tot cheful.
P.S:peste o lună mă duc la “Tache,Ianke şi Cadâr” ..
P.P.S:azi s-au împlinit 120 de la naşterea Agathei Christie.