Abia că reuşesc să-mi deschid ochii lipiţi de somn,însă găsesc în mine ultima fărâmă de autosugestionare,pentru a mă ridica din pat ca să închid alarma de la telefon.Mă vâr repede înapoi în pat,mă înfofolesc bine şi mă cuibăresc resemnată între aşternuturi,cu un gust amar de dezamăgire,ştiind că jalnica mea tentativă de a şantaja timpul va da greş şi că “aventura” mea nu va dura mai mult de 5 minute.
Aşa că sunt nevoită să mă ridic din nou din pat,de data asta îmi fac drum către baie.Mă întâmpită acelaşi chip somnoros şi fără sentiment(înafară de cel de indignare),cu părul ciufulit;îmi închei rutina igienică cu spălatul pe dinţi şi,cum dermatograful îmi face ostentativ-atractiv din ochi,nu mă pot abţine să nu-mi frec de vreo 2-3 ori pleoapele cu căpătul negru. Şi puţina pudră,în cantităţi mai mici şi aplicată mai rar,nu are cu ce să strice..
Am de transcris un comentariu,4 pagini de scrijeleli şi mâzgâleli dizgraţioase şi absurde..

Oh yes we'll keep on tryin'
Tread that fine line
Oh we'll keep on tryin yeah
Just passing our time

Vineri dupa ore

Din seria “Vineri după ore.Simona e o prietenă absolut grozavă!”

Vineri,zi cu program încărcat şi plictisitor. Încă nu m-am trezit,azi nu mi-am băut cafeaua,cum nu am făcut-o nici ieri,nici alaltăieri.Ochii îmi sunt undeva prin gură,bălăngănindu-se în voie şi scurgându-se pe esofag în jos.
Engleză,dirigenţie,germană,latină,fizică,chimie.Astea sună,prin definiţie,plictisitor.
Am plecat cu Simona de la ultimele două ore,am cautat pe lângă Mcdonald’s 1431 (bănuiesc că aşa se scrie),o chestie de care eu nu auzisem,însă Simonei îi trecuse întâmplător numele pe la urechi şi Ştefan insista că “e ok şi se dă muzică bună”.După încercările noastre eşuate de a găsi acest 1431,ne-am întâlnit cu Lorena.
Îmi e atât de lene să tastez şi implicit să-mi pun gândurile şi cuvintele în ordine(la o disecţie mai atentă,în interiorul creierului meu trebuie să fie o vraişte şi un amalgam de puţini neuroni şi alte mizerii cotiediene).
Mă rog,esenţial e că am tras o porţie zdravănă de râs,pe care am (re)simţit-o din plin!Ni se împleticeau picioarele de râs în drum spre casă,numai eu m-am împiedicat de vreo 10 ori.

P.S:abia aştept vacanţa!Sim,să ştii că încă mă mai dor genunchii.Data viitoare îmi iau converşii,poate ating şi performanţa cu “Hei,tramvai!”