I just can't wait until 18th.

Am fost azi şi mi-am luat bilete la Aerosmith.(!)Adevărul e că am stat o săptămână cu inima cât o inimă de purice,străpunsă fiind de sentimentul de frică,amestecat cu groază,că nu voi mai găsi bilet la Golden Ring.(căci,judecând după înălţimea mea şi cu hiposecreţia din hipofiza-just joking-trebuie să stau în faţa scenei).
M-am dus azi cu tata la unul din magazinele Germanos de prin Păcurari şi am cerut foarte politicos două bilete la concert.Parcă mi s-a luat un bolovan de pe inimă când am văzut cum căuta tipa aia pe internet şi câteva minute mai târziu înmânându-mi bilete.
Mă simţisem mai bine ca niciodată când mi-a ajuns bucata aia de foaie în mâini.Am ieşit din magazin alergând,sărind cât de sus reuşeam,învârtindu-mă şi rotindu-mă cu biletele alea,exteriorizăndu-mi bucuria ţipând “Merg la Aerosmith!I’m going to see them!Yay!,insufleţită fiind de o bucurie copilărească.N-a mai contat faptul că lumea se uita oricum la mine precum la o nebună incurabilă şi foarte..dezinvoltă.M-am simţit atât de minunat în momentul ăla,.De acum înainte,starea mea de spirit mi se va îndrepta automat,gândindu-mă la Steven Tyler şi la preiubitele mele bilete onorabile.
Mai am de îndurat aproximativ 3 săptămâni.Până atunci..Cocked,Locked,Ready to rock!
And,after these torturous weeks..Bucharest,.here I come!

P.S:thanks dad for the tickets!

Asachi needs some help from us.

Îmi verificam mailul înainte de-a viziona un film,când brusc am primit un mail,ceva legat de o petiţie.Aşa că l-am accesat,l-am deschis,l-am citit şi am fost plăcut surprinsă să văd că e vorba despre biblioteca(sau ar trebui să zic “fosta bibliotecă”?) Asachi.,lucru care mă bucură ştiind că încă mai există un grup restrâns de cetăţeni care sunt de părere că Asachi e ceva esenţial în vieţile oamenilor,a culturii lor,a dezvoltării lor intelectuale şi ceva vital oraşului.
Biblioteca Asachi a fost-şi continua să fie-unul dintre deliciile mele incomensurabile,cu care obişnuiesc să mă răsfăţ atunci când înşălătorul şi perfidul timp are decenţa să-mi permită,reuşind să scap din mrejere stresului cotidian.Vara trecută,deşi a fost una uşor melancolică şi presărată cu tristeţe,mi-a adus aproape 100 de cărţi citite pe nerăsuflate. Ţin minte că mă duceam zilnic,cărând câteva cărţi după mine,vizitam secţia cu cărţi destinate adulţilor şi pândeam rafturile,căutând şi aşteptând cărţile ce trebuiau returnate,o atingeam pe fiecare în parte,le răsfoiam cu nesaţ şi eram incapabilă a mă hotărî pe care să le iau cu mine,fiind impusă o limită de cărţi.;la final,plecam acasă cu un morman de cărţi ce aveau să mi se deschidă cu nemărginită căldură.
Acum,spre marea mea umilinţă şi tristete,ultima carte împrumutată a fost "Fraţii Karamazov",carte împrumutată acum 3 luni.De atunci,de fiecare dată când trec pe lângă Palatul Culturii(deşi încerc cât se poate de mult să evit intenţionat zona aia a oraşului),un sentiment de singurătate,tristeţe şi vinovăţie îmi străbate mişeleşte sufletul.Sper ca vara asta să fie îngăduitoare cu mine,déjà anticipez plictiseala care-mi bate nerăbdătoare şi persistent la uşă,încep să-mi fac griji cu privire la lectura mea pe vacanţă.Mi-e teama că nu îmi vor ajunge banii pentru a-mi cumpăra cărţile dorite.
În final,aş vrea să-mi rog toţi cititorii-iar aici egoul mi se umflă considerabil- să facă o faptă caritabilă,în folosul societaţii,accesând linkul următor,să scrie un scurt comentariu şi să trimită o petiţie,pentru a se remedia cumva condiţia bibliotecii Asachi.
http://www.petitieonline.ro/petitie-p41016039.html

P.S:vă rog,trimiteţi sau postaţi linkul mai departe

Prostia antrenează solidaritate.

Dacă în acum câteva posturi apărute recent pe blog(God,ce urât sună termenu’ ăsta.Mă face să mă gândesc,inconştient,la un trup neînsufleţit izbit de podeaua rece)susţineam sus şi tare,agătându-mă şi îmbrăţişând călduros idéea că în preafericita mea clasă nu există solidaritate,înseamnă că m-am înşelat crunt!A fost,într-adevăr una dintre cele mai greşite interpretări pe care le-am putut găsi,trage sau gândi vreodată.Fiindcă printre iubiţii mei colegi nu e aşa,ei fiind permanent uniţi de o fortă cu o bogată încărcătura sentimentală,ceva ce îi ţine mereu legaţi unul de altul.E ceva ce le încălzeşte sufletele,făcându-i să radieze de iubire,înţelegere şi armonie. Chipul acestor sentimente a ieşit la iveală printr-o explozie de lumină,rânjindu-le ispititor,cu limba-i bine înfinpă în urechile lor si - în lente unduiri cleioase - mijindu-şi despicatul vârf din stânga precum şerpii din ţeasta înşelătoarei Gorgone,dictând neobosit.
Şi ce altceva ar putea fi înafară de prostie?!Ei m-au învăţat că prostia antrenează solidaritatea,că o întreţine chiar..Mi-au dat nişte lecţii de viaţă minunate şi esenţiale.Nici măcar Dostoievski sau Tolstoi nu au avut capacitatea şi înzestrarea intelectuală pentru a intui asemenea lucruri!(a se citi ironia din spatele cuvintelor).Cunoscându-i pe ei,am acum cuibărită în subsolurile sufletului şi ale cortexului certitudinea că tipii ăştia au intrat pe nedrept în istorie,lumea aducându-le omagii degeaba.
Însă,o cârpă oarecare poate sări de la stadiul de cârpă jegoasă la condţia de cârpă (mai) curată, dar tot cârpă rămâne. Cu destinaţia unică de a se îmbiba cu diverse categorii de murdărie. Şansele de a se transforma în haină de lux sunt nule..

All I want to say is:I envy Vlad so much!

Azi a venit Vlad de la AC/DC şi îi mulţumesc pentru tricoul nemaipomenit pe care mi l-a dăruit..în speranţa că astfel îşi va spăla păcatele.Nu,Vlad,stai liniştit,glumesc.Trebuie să recunosc că sunt încă fooarte geloasă pe faptul că ai tu mi-ai luat locul la Bucuresţi şi-ai trăit senzaţii tari-vorba cuiva din popor-,bucurându-te de magia şi frumuseţea unei trupe legendare şi longevive în industria muzicală.Cu toţii ştim că adevăratul motiv pentru care n-am fost printe mulţimea agitată şi fericită de fani AC/DC e fapul că,în mod ironic,concertul era în aceeaşi zi cu-a Andrei.(ca să nu mai zic că am chiulit şi de la clubul de lectură de dragul ei)
Deeci,Vlad,nu numai că-ţi port pică pentru mersul la concert..dar ţi-am văzut şi noua pereche de Converse,care sunt absolut adorabili!I’m still joking,chill.
Ca urmare a faptului că la Metallica au rămas bilete numai în spate şi la zona vip-care,pe lângă faptul că are o poziţionare extrem de prost gândită şi nestrategică,are şi un preţ pe măsură-după îndelungi deliberări,am hotărât să merg la Aerosmith,deşi mă simt mult mai legată de Metallica şi într-adevăr se formează o conexiune între versuri,muzică şi mine..Metallica sunt foarte sobri.Ca să nu mai zic de uşoara influenţă melancolică din aproximativ fiecare melodie a lor,care mă învăluie pe nesimţite.
Mor de nerăbdare să-l văd şi să-l aud pe neobositul de Steven Tyller şi băieţii din trupa sa,în care ard încă tânăra demenţă.E peste puterile mele creative să-mi imaginez show-ul nebun şi memoriabil pe care îl vor face.Deci,Vlad,începând cu 24 mai se pun în vânzare biletele.Sper că vei putea merge alături de mine(a se observa latura mea altruistă,binevoitoare şi îngăduitoare-ştii la ce mă refer..)

Let's talk about..us

What a shitty day for Monday!Nu că în general ar mai strălucite sau mai promiţătoare,însă azi chiar a fost groaznică prin excelenţă,într-adevăr de compătimit.Iar apogeul a fost taman la ora de dirigenţie,oră pe care în mod normal noi(ca şi..turmă),o aşteptăm cu sufletul la gură,fiind teoretic singura oră de destindere.
Dar a fost o oră deplorabilă,presărată cu certuri şi scandaluri.A fost tragic pentru neuronii mei a căror viaţă se anunţă a fi neînchipuit de scurtă şi efemeră,pentru timpanul meu(care oricum fusese perforat de către ţipetele Laurei),pentru nervii mei suprasoliticaţi şi iritaţi,pentru vorbele mele usturătoare şi vindicative care mi se îngrămădeau în vărful lmbei. încă încerc să-mi înabuşesc hototul isteric de râs care ameninţă să-mi iasă din piept când mă gândesc la focarul certei noastre.
Totul a pornit de la problema puerilă,dar cu două tăişuri,ridicată de mersul şi statul în camere din tabără.N-am să intru în detalii,n-am să povestesc cum a decursc cearta,aşa cum nici de problema fiecăruia,unde se subînţelege şi a mea(căci,bineînţeles,dragele mele colege instabile din punct de vedere psihic şi al intenţiilor se schimbă pe nesimţite),nu le voi pomeni.Pentru ce?Ca să stârnesc,să răscolesc,să dau naştere altor gânduri nespuse,intenţii şi vorbe suicide sau cu caracter ostentiv la adresa mea?Nu,nu are rost,plus că ar fi o pierdere inutilă de timp..şi spaţiu.
Ideea e că noi suntem cel mal deplorabil,mai lamentabil şi mai prost exemplu de colectiv,de..o substanţă omogenă!pe care am avut ocazia să-l întâlnesc.Solidaritatea nu e nici măcar la nivelul gleznelor..Suntem dezorganizaţi,decimaţi,răspândiţi care încotro,iar arhicunoscuta anemozitate dintre clase e omniprezentă.Dar la noi abundă în cantităţi industriale. Ţi se bagă pe sub suflet,pe sub Sistemul Nervos,manipulându-te mişeleşte.Suntem o întreagă turmă prost repartizată.
Bine,sunt conştientă că ar fi mai mult decât imposibil ca toate bovinele să se înţeleagă între ele,să trăiască în comuniune,în armonie..psihică,morală şi,de ce nu?,sufletească?!Nu impun asta,nu cer asta.Vreau doar puţin respect şi o fărâmă de amabilitate.Din câte ştiam eu,până acum ceva timp tindeau să existe mici limite de politeţe impuse de stat.Ce s-a întâmplat cu ele?! Ăsta e şi motivul-şi probabil singurul-pentru care efectiv nu-mi pasă de mizera şi precara situaţie socială şi colectivă-unde,pentru clarificare,intră şi o mare parte din colegi-pe care sunt silită să o suport. Îmi eliberez cu multă nonşalanţă şi dezinvoltură fecalele pe voi,dragii mei,până voi ajunge la fisură anală.Eventual şi una cronică,căci cine ştie de câte substanţe nedigerate e nevoie pentru a vă acoperi pe voi.
Acum,pentru încheiere.V-aţi notat tot ce trebuie,amănunt cu amănunt,detaliu cu detaliu?Inconştient,amorul meu propriu tinde să se simtă vinovat ştiind câte minute preţioase din existenţa voastră vă rupeţi în momentul ăsta,părăsindu-vă ocupaţiile extracuriculare,doar pentru notarea corectă a vorbelor mele şi la gândul că aveţi de umplut ceva caiete.Să vă luaţi notiţele cum trebuie,da?Nu care cumva să faceţi imprudenţa nemărginită de-a omite(din politeţe şi prietenie)câte ceva!

Erm..azi m-am trezit la 6:40 doar ca să-mi beau cafeaua arăbească.I know you hate me with every part of your been,Shu!Mi-am savurat-o în linişte,îmbrăcată încă în pijamale,cu nişte ciocolată amăruie alături.Ce reconfortant a fost!Nu mai băusem o cafea de săptămâni de zile,eram cu energia la pământ şi parcă mi s-a trezit din letargie şi Sistemul Nervos..
Cred că dimineaţa asta se numără printre cele mai bune zile avute săptămâna asta.M-am bucurat alături de cafeaua mea în linişte,neperturbată de nimei şi..am chiulit rămas acasă două ore,în mod surprinzător cu acordul mamei.

Prăjituri.
Fursecuri.
Brioşe.
Dulciuri.
Gogoşi.
Clătite cu ciocolată.
Panna Cotta.
Bomboane.
Ciocolată.
Biscuiţi
God,cât le iubesc!Deşi sunt malefice în modul lor narcisit-ştiu că nu mă exprim clar..şi poate nici corect,însă sunt prea obosită ca să gândesc-şi contribuie la înmulţirea şi dezvoltarea coloniei mele celulitice de pe picioare,nu mă pot abţine!Don’t hit me,don’t hit me!
Probabil Andra mă va strânge de gât când o să vadă ce-am scris..şi-o să-mi repete că “nu am celulită”,că e doar o iluzie obsesivă de-a mea.Poate ai dreptate,alături de Shu şi de Andrei.
Dar..trebuie să intru în perioada de abstinenţă de la dulciuri şi mâncare (ne)sănătoasă,ca să pot răzbi în lupta mea contra celulitei!

I-am promis lui Shu că o să fac o caricatură cu noi două,în timp ce eu îmi savurez cafeaua,fără să o impart cu ea,aşa că mă apuc de treabă.

No more,no more..

Sondaj de opinii

Aseară am stat şi-am tăiat,decupat,xeroxat,printat şi rupt numai chestionarele pentru sondajul de opinii pentru Tara lui Andrei.Mi-am tocit unghiile,mi le-am rupt în aceeaşi măsură iar degetele mă dureau atât de tare,încât aveam senzaţia că stau să-mi cadă din articulaţii.
Mă rog.Astăzi am făcut sondajul de opinii,şi deşi eram cam adormită la prima oră,a fost foarte distractiv.Chiar dacă majoritatea(şi nu “marea majoritate”)erau lipsiţi de spirit civic şi nu aveau niciun gram de bunăvoinţă faţă de mine,de proiect şi faţă de societate.
Daar!datorită firii mele perseverente,nu am capitulat,cu una,cu două.Alergam după oameni,nu-i lăsam să treacă fără să-mi completeze chestionarul şi mă ţineam scai după ei.Ba,mai mult decât atât,pe paraziţii sociali care mă refuzau nepoliticos îi făceam,fără pic de reţinere,lipsiţi de spirit civic.Aşa.Spre surprinderea şi fericirea mea,am strâns cele mai mute opinii.Am avut 13 formulare completate(nu mă pot abţine să nu mă laud). Îmi venea să râd de fiecare dată când Andrei(cu care am fost în echipă,adică) se târa după mine,pentru a mă prinde din urmă,cum îi vedeam pe ceilalţi că-mi fac semne să le mai păstrez oameni.
Apoi,după ore,am fost din nou şi am luat interviuri,cu fata doamnei de civică,Mălina.Primele încercări au fost eşecuri totale,dar nici eu şi nici Mălina nu eram foarte dezamăgite.M-a amuzat cum ieşea nervoasă din birourile sau chioşcurile în care intram,ţinând permanent evidenţa celor care ne acceptau sau nu micul “interogatoriu.”Am fost prin toată zona Gării şi,împreună cu ceilalţi am obţinut surprinzător de multe interviuri.Laura era roşie la faţă,eu şi Shu ne băteam care şi cum să vorbească cu publicul.Lumea a fost în mare parte politicoasă şi am avut un mare avantaj că o aveam pe Mălina la braţ,care înduioşa pe toată lumea. Îmi era oarecum milă de Călin care se târa după mine,eu folosind telefonul lui.
Deci,abia aştept şi următoarea sesiune de opinii

Is there anybody out there?

Acum m-am convis că dacă o să mai aud construcţia evident de pleonastică “marea majoritate” mă omor.Stăteam azi în ora de mate şi imediat după ce mi-a dat teza mi-am îmbrăţişat călduros porţia de dormit.Când,aceeaşi poveste,”marea majoritate” m-a pândit,mi-a dat târcoale,m-a ispitit şi,năvălind asupra timpanului meu perforat de aseară(Andrei,Andra şi Shu ştiu despre ce vorbesc),m-a trezit din hibernare.Am tras aer în piept,am strâns puternic din dinţi până să-mi sfarm aparatul dentar şi cu un ultim efort am şoptit:
“-Doamna,"marea majoritate" e pleonasm!”
Dar,degeaba!Cine să asculte?Cine să consulte o carte,un dicţionar,un dicţionar de pleonasme ca să se corecteze?!Cine să acorde importanţă acestei molime?Cine?!Cine?!Cui să-i pese,cine să vrea să-şi diminueaze stratul acut de ignoranţă?încă îmi pun deznădăjduită această întrebare(fără răspuns,un mister al omenirii),asistând neputincioasă la distrugerea societăţii mele.De ce profa mea de mate nu renunţă la glumele ei de prost gust,renunţând astfel şi la folosirea greşită a adjectivului “perspicace”(“perspicac”)?*Is there anybody out there?*
N-o să mai intru într-o altă polemică singură,că oricum nu mai am timp.Am de terminat o chestie la civică şi mă aşteaptă o lecţie chinuitor de plictisitoare la fizică.O să închei prin a zice că azi,la radio,nu ştiu care a pomenit de nişte elevi ”talentoşi”..
Do they still live there by the cut?