Dacă în acum câteva posturi apărute recent pe blog(God,ce urât sună termenu’ ăsta.Mă face să mă gândesc,inconştient,la un trup neînsufleţit izbit de podeaua rece)susţineam sus şi tare,agătându-mă şi îmbrăţişând călduros idéea că în preafericita mea clasă nu există solidaritate,înseamnă că m-am înşelat crunt!A fost,într-adevăr una dintre cele mai greşite interpretări pe care le-am putut găsi,trage sau gândi vreodată.Fiindcă printre iubiţii mei colegi nu e aşa,ei fiind permanent uniţi de o fortă cu o bogată încărcătura sentimentală,ceva ce îi ţine mereu legaţi unul de altul.E ceva ce le încălzeşte sufletele,făcându-i să radieze de iubire,înţelegere şi armonie. Chipul acestor sentimente a ieşit la iveală printr-o explozie de lumină,rânjindu-le ispititor,cu limba-i bine înfinpă în urechile lor si - în lente unduiri cleioase - mijindu-şi despicatul vârf din stânga precum şerpii din ţeasta înşelătoarei Gorgone,dictând neobosit.
Şi ce altceva ar putea fi înafară de prostie?!Ei m-au învăţat că prostia antrenează solidaritatea,că o întreţine chiar..Mi-au dat nişte lecţii de viaţă minunate şi esenţiale.Nici măcar Dostoievski sau Tolstoi nu au avut capacitatea şi înzestrarea intelectuală pentru a intui asemenea lucruri!(a se citi ironia din spatele cuvintelor).Cunoscându-i pe ei,am acum cuibărită în subsolurile sufletului şi ale cortexului certitudinea că tipii ăştia au intrat pe nedrept în istorie,lumea aducându-le omagii degeaba.
Însă,o cârpă oarecare poate sări de la stadiul de cârpă jegoasă la condţia de cârpă (mai) curată, dar tot cârpă rămâne. Cu destinaţia unică de a se îmbiba cu diverse categorii de murdărie. Şansele de a se transforma în haină de lux sunt nule..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu