Am ratat zilele astea conferinţa ţinută de către domnul(căci nu mi-aş permite niciodată incomensurabila impertinenţă de a-l tutui)Pleşu în oraş,în Sala Paşilor Pierduţi-dacă nu mă înşel.Mi-am ratat unica(şi probabil singura)oportunitate de a-mi vedea unul dintre cei mai mari,mai adoraţi,mai iubiţi şi mai stimaţi idoli,(încă în carne şi oase)cărora le datorez o bună parte din (mica şi insidios de măgulitoarea mea) maturizare şi îmbogăţire intelectuală.Degeaba m-am milogit şi am făcut uz de aptitudinile mele linguşătoare,copleşind-o şi învăluind-o pe mama în cele mai măgulitoare(şi cleioase)vorbe,degeaba mi-am vărsat tone de lacrimi la călcâiele ei semeţe,căci nu i-am putut strămuta convingerea imuabilă că “eu nu am ce căuta acolo”. Încă o dată,marele impediment în calea cunoaşterii mele,a îmbogăţirii nu doar culturale,intelectuale,dar şi spirituale..l-a constituit mama şi alegerea ei meschină,eu fiind tratată cu destulă cruzime şi indiferenţă părintească.
Am stat acasă,bălăcindu-mă inertă şi incapabilă,tăvălindu-mă tristă în mrejere unei posibile depresii (nu tocmai superficiale)înnămolindu-mă în propria-mi bicisnicie.Fericirea mea adolescentină e oficial compromisă..
Am bătut câmpii destul,compunerea descriptivă pentru Madam Fâţ trebuie făcută..
P.S:ştie careva când intenţionează domnul Pleşu să mai vizite Iaşul?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu