sâmbătă, 27 noiembrie 2010

..and one day closer to death

Am ajuns acum jumătate de oră acasă,cu o nevoie intrinseacă vibrândă de a mânca ceva dulce,nişte ameninţători biscuiţi pufoşi şi sfărâmicioşi de ciocolată,cu un dulce-insidios strat de nucă de cocos în interior;punga de nachos mă trăgea jinduitor de gene să mă uit la ea,senzuală prin însăşi încreţirea ostentativă a colţurilor,iar ultimele bucăţi de ciocolată cu caramel şi migdale mă făceau să urlu de durere.Totuşi,creierul a reuşit să-mi dezgroape şi ultima brumă de autocontrol,făcându-mă a opta înspre nişte legume gata preparate,ce trebuiau doar încâlzite la microunde.
Am mâncat cu o nespusă repulsie,deşi flămândă,cu o tristeţe apăsătoare mocnind în piept,mai mult plistisită de aspectul flasc şi tern al legumelor,care zac în frigider de câteva zile. Învârteam anost (pseudo)legumele deshidratate,în timp ce vocea lui Waters mi se prelingea senzual pe marginile timpanului,în atingeri răscolitoare,făcându-mă să juisez de plăcere.
Trebuia să mă văd azi cu Simo şi Shu imediat după meditaţii,însă am amânat întrevederea pe mâine.N-am mai ieşit din casă de cel puţin o lună,ultima “escapadă socială” fiind pe la începutul lui octombrie,când am fost la Ozzy. Şi mă încearcă un sentiment de vagă anxietate,de inexplicabilă reţinere şi ezitare în ce priveşte (re)consolidarea vieţii mele sociale;mă simt dezorientată,bulversată şi oarecum rătăcită,simt că mă complac irecuperabil în starea mea letergic-bicsnică-anostă-inisipidă,cum de altfel şi sunt,simt un gol de neumplut undeva prin cavitatea toracică cavitatea abdominală,iar The Wall îmi sfâşie,îmi devoră şi îmi consumă ultimele resurse mentale şi sentimentale cu o meschinărie atât de plăcută,de esenţială mie,copleşindu-mă cu masochism-jubilant..E ca un soi de drog devenit medicament împotriva unei boli,ca urmare a alimentării mele zilnice cu “microbul” contagios-iremediabil Waters,transformat acum în celulele necesare funcţionării orgasnimului ca atare.
Îmi simt creierul un ameninţător creuzet de perisabilitate sufletească,de oboseală,un amestec neomogen de tot felul de senzaţii,un amalgam de fibre nervoase şi fârâme ale neuronilor ciopârţiţi,de unde se scurge cleios o dâră roşu-cenuşie,picurată mai apoi prin atriile şi ventriculele-mi..
Am bătut câmpii destul,bănuiesc că am să-mi trag cu resemnare perdelele şi am să mă culc câteva ore,săptămână asta a fost extenuantă,aşa cum se anunţă a fi şi următoarea..



The time is gone
The song is done
Thought I'd something more to say...

vineri, 5 noiembrie 2010

Crappy week.
Săptămâna asta a fost deplorabilă,într-adevăr.Parcă toată lenea cronică,nopţile nedormite frustrante în care mă chinuiam să citesc şi 50 de pagini din Roşu şi negru,cearcănele mele purpurii acoperite de un firav strat de dermatograf,lipsa obişnuită de chef,a condiţiei propice pentru a finaliza ceva aşa cum se cuvine,toate astea au fost armonios subtilizate în săptămâna asta,unindu-se insidios,chemându-se una pe alta şi conspirând la o dispoziţie lamentabilă.
Am continuat să mă (auto)încurajez că aş putea citi ultimele 100 şi ceva de pagini weekend-ul ăsta,pentru a-i putea returna odată cartea înapoi lui George,însă îmi prevăd un eşec lementabil.Cred ca s-a făcut o lună de când o ţin lângă pat,resemnându-mă la stadiul celor 350 de pagini citite..

Short review
M. e plecată timp de două săptămâni de la şcoală,participând la nu ştiu ce schimb de experienţe pariziene cu o hoardă un grup de la noi din şcoală vorbitori de franceză. Şi locul îi e ţinut de o proastă încă necoaptă care ar mai trebui să consulte DEX-ul o tinerică impresionant de deşteaptă,care a dat permanent dovadă de o bună cunoaştere a limbii române în sine,fiind o buna specialistă mai ales în domeniul neologismelor.Tocmai de asta am pornit o dispută pornind de la forma corectă a unor neologisme,printre care şi delincvent(forma aleasă de ea fiind arhicunoscutul şi încetăţenitul delicvent),antecameră(cuvânt format prin alăturarea prefixoidului ante,însemnând înainte de ,varianta indicată de DEX neconţinând niciun i aşa cum susţinea Măria sa) şi preerie.
To make the matters worse,asta nu numai că nu mă solicită absolut deloc la ore(!),deşi mâinile mele sunt destul de lungi şi de semeţ ridicate încât să nu treacă neobservate,sare cu multă meschinărie peste mine când ascultă în ordine alfabetică,după catalog.It’s so unfair that I can barely bear it.
Moreover,the biology teacher has just left us.Nu era suficient că şi doamna Arghire şi-a luat liber pentru doctorat şi locul îi e ţinut de o proastă pocăită şi insipidă,care tărăgănează vorbele cu mult peste limita normalului o tipă fără persoalitate sau atitudine,cu înzestrări intelectuale ceva mai scăzute.Acum,la biologie,ca şi când materia de anul ăsta nu era suficient de opresivă şi plicticoasă,a trebuit să plece şi doamna Ursache-de care eram profund ataşată.Plănuiam să o vizitez(ca şi pe mulţi profesori)după clasa a opta şi să-i mărturisesc toată stima şi sentimentele mele pentru ea,mulţumindu-i că mi-a fost profesoară şi că mi-a trezit pasiunea şi interesul pentru anatomie şi nu numai,reuşind în cele din urmă să-mi găsesc o aptitudine legată de domeniul ăsta;vroiam să-i povestesc cum am disecat o broască cu mâinile goale,sacrificând-o pe altarul ştiinţei şi al cunoaşterii mele..şi cum am plâns cu lacrimi inutile şi insidios de amare când am îngropat-o.
Încă un profesor bun ne-a părăsit..

There were things I sould have said
In the darkness
I was stumbling for the door
To find a reason
To find the time, the place, the hour..