..and one day closer to death

Am ajuns acum jumătate de oră acasă,cu o nevoie intrinseacă vibrândă de a mânca ceva dulce,nişte ameninţători biscuiţi pufoşi şi sfărâmicioşi de ciocolată,cu un dulce-insidios strat de nucă de cocos în interior;punga de nachos mă trăgea jinduitor de gene să mă uit la ea,senzuală prin însăşi încreţirea ostentativă a colţurilor,iar ultimele bucăţi de ciocolată cu caramel şi migdale mă făceau să urlu de durere.Totuşi,creierul a reuşit să-mi dezgroape şi ultima brumă de autocontrol,făcându-mă a opta înspre nişte legume gata preparate,ce trebuiau doar încâlzite la microunde.
Am mâncat cu o nespusă repulsie,deşi flămândă,cu o tristeţe apăsătoare mocnind în piept,mai mult plistisită de aspectul flasc şi tern al legumelor,care zac în frigider de câteva zile. Învârteam anost (pseudo)legumele deshidratate,în timp ce vocea lui Waters mi se prelingea senzual pe marginile timpanului,în atingeri răscolitoare,făcându-mă să juisez de plăcere.
Trebuia să mă văd azi cu Simo şi Shu imediat după meditaţii,însă am amânat întrevederea pe mâine.N-am mai ieşit din casă de cel puţin o lună,ultima “escapadă socială” fiind pe la începutul lui octombrie,când am fost la Ozzy. Şi mă încearcă un sentiment de vagă anxietate,de inexplicabilă reţinere şi ezitare în ce priveşte (re)consolidarea vieţii mele sociale;mă simt dezorientată,bulversată şi oarecum rătăcită,simt că mă complac irecuperabil în starea mea letergic-bicsnică-anostă-inisipidă,cum de altfel şi sunt,simt un gol de neumplut undeva prin cavitatea toracică cavitatea abdominală,iar The Wall îmi sfâşie,îmi devoră şi îmi consumă ultimele resurse mentale şi sentimentale cu o meschinărie atât de plăcută,de esenţială mie,copleşindu-mă cu masochism-jubilant..E ca un soi de drog devenit medicament împotriva unei boli,ca urmare a alimentării mele zilnice cu “microbul” contagios-iremediabil Waters,transformat acum în celulele necesare funcţionării orgasnimului ca atare.
Îmi simt creierul un ameninţător creuzet de perisabilitate sufletească,de oboseală,un amestec neomogen de tot felul de senzaţii,un amalgam de fibre nervoase şi fârâme ale neuronilor ciopârţiţi,de unde se scurge cleios o dâră roşu-cenuşie,picurată mai apoi prin atriile şi ventriculele-mi..
Am bătut câmpii destul,bănuiesc că am să-mi trag cu resemnare perdelele şi am să mă culc câteva ore,săptămână asta a fost extenuantă,aşa cum se anunţă a fi şi următoarea..

The time is gone

The song is done

Thought I'd something more to say...