Încă nu mi-am pierdut..de tot minţile încât să mă apuc de criticat filme,lucru la care oricum nu mă pricep.Doar că mi-am permis,datorită multelor păreri,să opiniez şi eu,mai pe margine.Încă rămân la statutul meu de novice cinefil.Cu siguranţă nu există om care să nu fi auzit de celebrul “The hurt locker”,mai ales după ce a fost difuzat pe Protv,în mod surprinzător şi după multele premii cu care a fost nominalizat.Deci,auzind şi eu de publicitatea făcută,mi-am permis să-mi irosesc două ore pentru vizionarea lui.
Filmul nu mi s-a părut deloc interesant,nici captivant,şi nici ideea poetică a regizorului nu am perceput-o prea bine,ca urmare a faptului că am adormit,sprea marea mea umilinţă,după..aproximativ o oră.În ce priveşte sentimentele,acţiunea şi ideea în sine a filmului nu mi-au trasmis altceva decât..încercarea disperată a unui regizor de-a traspune,cu ajutorul camerei de fimat,zbuciumul şi tensiunea permanentă de pe frontul de luptă.Cu siguranţă nu a fost un documentar,fiindcă se află undeva la graniţa dintre realitate şi ficţiune,judecând după ce-am mai citit şi eu.
Dar,propun ca asta să fie tot,să păşim peste părerea mea personală,a cărei importanţă tinde să fie mai jos de zero.Şi poate că faptul că nu am văzut filmul în totalitate mă reduce uşor la tăcere.Oricum,voi accepta bucuroasă şi alte păreri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu