Deşi afară e surpinzător de frumos,vremea fiind una promiţătoare,după neîncetate zile friguroase,eu continui să stau tolătină în pat,aşteptând ca impulsurile nervoase şi funcţiile cortexului să se activeze de la sine,fiindu-mi mult prea lene să mă ridic.Oricum..nu cred că aş găsi ceva mai constuctiv de făcut afară.Uuneori cred că lenea a devenit precum un reflex necondiţionat,caracteristic speciei..sau cel puţin mie.M-ar durea sufletul dacă mi-aş părăsi patul moale,cald şi confortabil,pentru o ieşire la aer..mai mult sau mai puţin curat.
Azi am avut o zi neobişnuit de bună,dacă fac abstracţie de faptul că am fost trezită cu brutalitate de către alarma de la telefon;astrele mi-au zâmbit binevoitoare astăzi,părul mi-a stat bine,n-am fost ascultată la istorie şi nici cine ştie ce ore nu am avut astăzi la şcoală.
Aşa cum am mai zis,probabil din plictiseală şi dragoste pentru scris,m-am gândit să-mi fac şi eu un blog,sperând că poate în felul ăsta se va mai adăuga o fărâmă la gradul meu de popularitate.Glumesc.Nu,nu ăsta e motivul pentru care acum stau şi-mi tocesc unghiile pe tastaură,apăsând cu hotărâre butoanele din faţa ochilor.Mă gândeam că,din spirit civic şi dragoste pentru semenii mei dragi,aş putea să-mi împart gândurile şi cu restul societăţii-doar sunt o persoană altruistă,vorba dragului meu Călin.
Mi se întâmpla adesea ca,atunci când prietenele mele reuşeau să mă târască afară din casă şi să mă vâre undeva în raza vizuală a lumii,în timp ce pălăvrăgeam nonşalante cu o cafea alături,una din ele să aducă vorba despre arhicunoscutele bloguri,despre cine a făcut pasul cel mare în crearea unui blog şi despre noile lor posturi pe blog.Şi eu eram cea care,prin numeroase acte de insolenţă şi diferenţiere faţă de turmă,nu aveam blog.Până să-mi amintescă ele de importanţa unui blog am trăit in bezna ignoranţei,nefiind conştientă de importanţa lui nemărginită.Aşa că,la sfatului bunului meu Andrei şi din dorinţa de-a nu fi chiar ultima primitivă-am menţionat că nu am văzut renumitul Avatar?!-,îmi fac blog.
P.S nu sunt o ahiată după tot ce e nou,după tot ce face turma..şi nici după filmele SF de prost gust,aşa cum e Avatar.Ăsta e şi motivul pentru care nu mi-am omorât două ore preţioase din viaţă cu el,că în mod normal sunt un cinefil înfocat.Dar mai există şi excepţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu