Rromania cea din toate zilele (II)

Canaliile comuniste ne înconjoară peste tot.Pur şi simplu nu vor să crape. Sunt sătulă de otrepele din structurile politice,economice şi religioase,din media cea otravită care ne chinuie toate zilele din şi aşa infecta viaţă.Fiindcă simt nevoia de-a scrie şi de a mă elibera de fluviul de gânduri acumulate azi,m-am gândit să îmbin oarecum plăcutul cu utilul,scriind pe blog.Am ajuns acum vreo 3-4 ore în bârlogul de acasă,după vreo 5-6 ore(corectează-mă,dacă nu am calculat bine) de stat cu Ioana prin oraş şi de cules semnături pentru adoptarea Moţiunii de cenzură împotriva Guvernului. Şi nu,încă nu mi-am pierdut minţile,nebunia mea nu a ajuns în stadiul de a mă forţa să mă apuc de politică,ci doar am făcut un pustiu de bine ajutând-o pe Ioana.De fapt,acţiunea caritabilă a fost reciprocă,ca urmare a faptului că am ieşit din casă după..ahm..aproape două săptămâni mult timp.Deja începe febra musculară să mustească în mine..
Ah,abătându-mă de la subiect,m-am uitat şi eu la câteva înregistrări de la Maiden şi m-a podidit plânsu’.Mă uitam cu tristeţe nerostită mocind în piept la toată mulţimea aia de norocoşi exuberanţi care au avut onoarea nemărginită de a-i vedea live pe Iron Maiden,în timp ce eu i-am privit neputincioasă în bicisnicia mea de acasă.Nota bene,acum ascult Roger Waters-şi imediat după asta urmează The wall-,pentru a-mi amplifica intenţionat depresia. În fine.
Revenind la semnături.Am pornit-o prin Copou,ştiind că va fi îmbulzeală la biciclete şi şansele de a obţine semnături vor fi ridicate.Totuşi,am strâns vreo 30.Până acum.Ca la orice muncă voluntară,am dat piept cu diverse persoane,din diferite categorii sociale,politicoase sau nu,dezinteresate sau nu,cu sau fără spirit civic..şi lista mai poate continua.Anyway,punctul culminant a fost atunci când am dat de un moş comunist care “guverna” şi dicta foarte înflăcărat la o mulţime alcătuită din…şase moşnegi,cred.Văzândul-l atât de fanatic,l-am evitat,îndreptându-mă către ceilalţi. Şi moşul,foarte contrariat şi revoltat,s-a găsit să se ia de mine şi de semnăturile mele-tocmai de mine,care nu am nicio tangenţă cu politica.Ah,şi colac peste pupăză,încerca lighioana să le modifice şi tovarăşilor săi părerile(care s-au dovedit a fi amabili şi au semnat).Prima dată m-am autoîmbărbătat şi am avut o sforţare destul de mare din a mă tempera,însă cum canalia şi stârpitura aia,nulitatea aia socială tot îmi surescita nervii,nu m-am mai putut stăpâni şi pornisem o discuţie în contradictoriu.Moşul încerca să mă îndoctrineze cu ideea că “Boc şi Băsescu îmi pun mie pâinea pe masă”-mie,ingrata fără spirit patriotic care mai şi vrea să-i şi desfiinţeze-şi că,vezi Doamne dacă nu ar fi fost aceşti doi venetici lingăi care concurează şi se încolocesc în jurul ciolanului cel mare,dar care sunt de fapt doi samariteni milostivi,nu voi mai avea ce mânca. Lepădăturile puiate de aceste lighioane le urmează cu fidelitate cleioasa dâră,sunt pretudindeni,la naiba.Pur şi simplu nu le poţi anihila pe toate.Prinzându-mă de acest argument,am contracarat,spunându-i moşului că “nici dumneavoatră nu veţi mai avea ce înfuleca,ca urmare a faptului că vă taie pensiile-nu că ar exista ele..-!”.Când să plece,strârpitura stafidită se întoarce şi mă întreabă ce fel de inclinaţii politice au ai mei.”Suntem o familie de anarhişti convinşi”.Alt război.
Biata Ioana,déjà îmi facea semne disperate în speranţa de a mă calma şi potoli şi toata ziua m-a rugat cu străruinţă să nu mă mai leg de cetăţenii acestei “civilizate” gropi de bălegar putred,plin ochi de muşte supuse-adică,noi ţări.Cel mai comic a fost când m-am legat de un măturător cu accent moldovenesc intolerabil şi enervant care nu voia să-mi completeze rubricile cu CNP-ul şi numărul de telefon,pretexând că “vine puşcăria şi îl ia”. Şi,automat,l-am întrebat dacă făcuse ceva înafara legii de se simţea omu’ cu musca pe căciulă..
Personal,m-am săturat de toată meschinăria asta ipocrită,de şarada asta neşfârşită a bicisniciei,a incompetenţei.E un soi de scatofilie permanentă,ce tinde şi trage înspre ostracizarea umanităţii(ştiu că nu mă exprim bine,însă..ce relevanţă mai are?!).Prost gust,trivialitate,sub-nutriţie intelectuală,hârjoneală calomnioasă,jeg,kitch,astea sunt ingredientele principale care condimentează terciul în care trăim.Mi-e lehamite de toate vieţile sărăcăcioase din jurul meu şi cu ultimele lor sforţări de a răzbi în fauna urbană şi vieţile lor patetice,m-am săturat de secăturile care guvernează şi încerca să ne îndoctrineze cu ideea că mizeria în care trăim e de fapt lux,că răul e binele,că gunoiul de pretutindeni e tezaur nepreţuit.Mi se face greaţă,mă dezgustă,maţele mi se încurcă şi încălcesc între ele,stomacul se revarsă,se izbesc toate cu putere în cavitatea abdominala,acidul clorhidric izbucneşte,totul se înnoadă într-un amalgam…