Wherever I may roam..

Roamer, wanderer

Nomad, vagabond

Call me what you will

But I'll take my time anywhere

Free to speak my mind anywhere

And I'll redefine anywhere

Anywhere I roam

Where I lay my head is home

And the earth becomes my throne

Acum câteva zile am ajuns înapoi acasă.Am ajuns acasă,după multe “escapade”,plecări,drumeţii,rătăciri pe coclauri..şi în final,din ”incursiunea” mea din Bulgaria.
Vara asta mi-am gâdilat,antrenat,răsfăţat şi exploatat spiritul aventurier.Am fost des plecată,m-am distrat în limita posibilităţilor,am clocotit de adrenalină şi am tremurat de euforie la Aerosmith şi la paraseling;m-am simţit mai bine ca niciodată în Albena-eu,care nutresc un sentiment profund de ură pentru mare-;m-am simţit minunat alături de Ioana şi ai mei,am îmbrăţişat călduros înotatul în pişcină seara târziu,în lenjerie şi privirile nedumerite,încărcate de o umbră ostentativă a celor din hotel de fiecare dată când intram. Şederea mea în Albena a alcătuit într-adevăr o experienţă memoriabilă,fostificată mai ales de faptul că a fost pentru prima dată după mulţi ani când ies din ţară;dimineţile la pişcină erau un tacit test pentru mine,fiind nevoită să mă trezesc la 10,iar după-amiezele îmi puneau răbdarea la încercare.Slav şi restul echipei de animatori au fost grozavi,cu toate show-urile şi activităţile lor,fiind totodată un bun prilej pentru a-mi exersa şi îmbunătăţi engleza,judecând după cât de des eram pusă în postura de tălmaci-pentru ai mei- şi un interlocutor înfocat.
Conversaţiile mele cu Slav şi echipa sa erau mereu presărate cu un comic fin şi nelipsitele firave ironii,căci eu nu m-am putut abţine,aflând în drum spre ping-pong că Alex nu ştie de umilul nostru Iaşi.(“Where are you from?” “Iaşi.” “No,no,no,a city,a city…like Bucharest!” “Yes,Iaşi is also a city,like Bucharest.If you search it on the map,you’ll find it.So trust me,is Iaşi” ).Mai târziu am aflat că nici lui Sasho nu-i trecuse pe lângă urechi numele oraşului. Şi el,bietul,că plănuia să facă o excursie în groapa asta limitată plină ochi cu bălegar..
Oricum,mă voi rezuma la a afirma că a fost…absolut grozav. Îmi lipsesc show-urile din fiecare seară cu toate admonestările lui Slav când întârziam sau lipseam,îmi lipsesc serile când închiriam biciclete şi gâfâiam pe drumurile din pădure,îmi lipsesc nopţile târzii când eu şi Ioana ne auncam hainele,lepădându-ne de inhibiţii,sărind nonşalante şi pline de naturaleţe în pişcină,îmi lipseşte atmosfera propice distracţiei,îmi lipseşte plaja imaculată,nisipul fin,curat şi moale,muntele din apropiere cu casele medievale şi Balcic-ul,îmi lipseşte Echipa de animaţie…îmi lipseşte Albena.Dar..nu se ştie cât de darnic şi binevoitor va fi septembrie..

În ce priveşte “Democraţie şi toleranţă”,am dispreţuit şi înjurat căminul din Râmnicu Vâlcea când am debarcat pentru concurs,am dormit printre purci proaspăt fătaţi şi mai timpuri,am dat piept cu mizeria crâncenă din cămine,mi-am smuls pielea din pricina pişcăturilor,m-am văruit cu Mălina,am străbătut oraşul (aproape)zilnic până la cantină,am rămas lefteră în Râmnicu Vâlcea,am fost forţată să adopt o atitudinea elitistă-şi pe bune dreptate-,am degerat în Salină şi m-am amuzat s-o văd pe Shu îmbătându-se cu un infim pahar de vin fiert,am râs cu profa,Shu şi Mălina machiate şi boite fiind,prostindu-ne şi maimutârindu-ne,delectându-ne apoi cu Redd’s;i-am înjurat pe cei ce-mi evaluau prezentarea portofoliului,inspectorul de pe Vâlcea şi toţi dobitocii lipsiţi de materie cenuşie prezenţi acolo.Am călătorit cu trenul ore în şir,aproape zile.

Am dus un high life la Galaţi,râdeam isteric şi cu lacrimi de fiecare dată când treceam pe la Gabi,am mâncat numai bunătăţi şi delicii culinare,m-am lăfăit în biscuiţi Oreo,mere în aluat,tort cu caramel şi alune şi în omniprezenta tehnologie.

Iar acum,am ajuns acasa.

Şi acum,acum îmi lipsesc toate astea.

Late edit:special pentru Ioana,care,obsedată şi intrgantă cum e,a sesizat că am făcut o mare impertinenţă,pomenind numele lui Slav de vreo şase ori,şi numele ei doar de două ori,raportat la calculele ei.