Fuck all the identity cards.2.

După o despărţire de trei săptămâni,astăzi am avut din nou imbatabila ocazie de-a da piept cu centrul de dobitocism al Iaşului(a se înţelege secţia de poliţie).Eu mă pregătisem atăt psihic cât şi sufleteşte pentru ce aveam de îndurat.
Dar,bineînţeles,de cum intru,mirosul înţepător şi ameţitor de traspiraţie îmi anihilează fără pic de scrupule creierul şi simţul olfactiv;mă înghesui printe o mulţime de specimene pe care nu ţi le doreşti la tine în ogradă..însă,fiind mai perseverentă de la natură,încerc să-mi finalizez drumul.A fost un fel de “Final destination 2”.Mă rog.Deşi optimismul e baza disperării,încercam să mă amăgesc singură cu speranţa că totul se va rezolva repede şi nu va dura prea mult.
Dar astrele au încetat a-mi surâde imediat cum am intrat pe teritoriul minat al secţie de dobitocism.Acolo,la informaţii era,bineînţeles un alt dobitoc(căci secţia în sine se respectă şi angajează numai dobitoci) de-o nesimţire crasă.I-am explicat frumos că sunt prea înapoiaţi psihic pentru a posta programul corect pe internet,ca urmare a faptului că orele în care se ridicau buletinele se încheiaseră.Deci trebuie să vin şi mâine.
Simţeam cum torentul fierbinte al mâniei îmi subjugă creierul.Presimţeam o răbufnire urâtă,o altă criză de isterie pe săptămâna asta.Nu ştiu la ce se referea Bacovia când pomenea de nervii lui primăvărateci,dar eu simt că nu pot să mai ţin piept stresului şi oboselei,că cedez cu repeziciune pe zi ce trece.Sigur o să fiu o paranoică depresivă,care suferă de oboseală şi isterie cronică prematură-dacă există aşa diagnostic complex..(Andrei ştie cum am început să plâng pe stradă,în drum spre Mcdonald’s,din pricina disperării şi-a oboselei şi din cauză că Vieru îmi scade trei nenorocite de puncte pentru o nenorocită de cifră scrisă incorect.Asta e o nedreptate dusă până pe cele mai înalte culmi.Tot ajung eu la Ministerul Ιnvăţământului).
Însă,având prea multă demnitate,am încercat să-mi temperez nervii suprasolicitaţi.Aşa că i-am explicat dobitocului cu pricina în mod didactic cum stă treaba.Poate nu m-ar fi deanjat atât de tare faptul că programul postat pe internet e total greşit,atâta timp cât cel de la informaţii nu începea să urle şi să ţipe.Atunci,am tras aer în piept,şi mi-am ţinut prelegerea.La naiba,e de datoria lor să se poarte decent şi tolerabil cu bieţii nefericiţi care îndură cu orele pentru a-şi face buletinul,pe care oricum şi-l reînnoiesc,ca să vezi cât sadism.Pentru asta sunt plătiţi!Adică,nu e deajuns că îti iroseşti o zi întreagă sfâşiat în picioare,că îti pierzi şi o cantitate considerabilă de neuroni,da’ mai vii şi odată la câţiva ani să-ţi reînnoieşti buletinul.
Ieşind din secţia de dobitocism,am avut grijă să-mi exteriorizez sentimentele,după cum urmează:”Câtă amabilitate pentru nişte bovine!”. În concluzie,mâine mă duc din nou.Asta se întâmplă când tata nu mai ţine legătura cu ăştia de la poliţie.

P.S:Andrei,nu uita!Mi-ai promis o pilă data viitoare!

Campanie.

În ce priveşte campania anti-pleonasme,începând cu săptâmâna asta eu şi Shu ne apucăm de treabă.Oricine care e preocupat de tema asta şi de sănătatea societăţii noastre se poate alătura,fiind primit călduros între noi.Nu trebuie decât să mă contacteze ori să-mi lase nişte replay-uri pe blog,că oricum le citesc.Participanţii trebuie sa aibă vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani.Ei se aleg pe baza seriozităţii de care dau dovadă,de interesul şi munca depusă în organizarea campaniei şi în funcţie de înzestrarea intelectuală.Nu răspund mesajelor cu conţinut ostentativ şi nici paraziţilor sociali,vă spun de pe acum.Nu sunt discriminatoare,dar am nevoie de persoane bune ca oratori,să impresionăm lumea împreună.
Ideea campaniei:facem broşuri pe care le împărţim pe stradă.Ele vor conţine o explicaţie didactică a pleonasmlui şi un mesaj moblilizator,să impingem lumea spre “reeducare”.Vom face o listă cu cele mai frecvente pleonasme şi alte lucruri asemănătoare.Oricine care are alte idei e rugat să mi le împărtăşească.

Notă:deea.chan@yahoo.com

Campania anti-pleonasme

Stăteam azi la ora de religie şi mă plictiseam teribil,când brusc ceva m-a trezit din hibernarea mea confortabilă.”Marea majoritate”.A fost ca un şoc din partea mea,mai ales din cauza faptului că greşeala asta de ordin capital venise din partea profei mele de religie,care,deşi nu-mi place materia în sine,profa îmi place.Adică,e genul de persoană cu care într-adevăr poţi purta o discuţie,indiferent de temă:fie religioasă,fie filozofică sau orice altă temă.Era o situaţie tragică-comică..şi nu-mi dădeam seama dacă să râd sau să plâng.
De azi m-am lămurit că molima asta e foarte,foarte contagioasă.De azi m-am decis să fac ceva în privinţa asta,să combat cumva boala asta.M-am gândit azi să trimit o petiţie la Cantacuzino în care să-i implor să scoată un vaccin şi împotriva pleonasmelor.Vorba aia,au scos pentru gripa porcină,pentru gripa aviară şi multe altele.De ce nu ar putea scoate şi pentru pleonasme?Promit că l-aş cumpăra eu şi l-aş distribui gratis ălora infectaţi!
De azi înfiinţez campania anti-pleonasme.M-am săturat să mi se polueze creierului şi să-mi scadă acuitatea adutitivă,şi aşa afectată de muzica care răsună din căştile de la I-touch.Voi n-aveţi deloc spirit civic-nu numai că dăunaţi societăţii,dar îmi omorâţi şi mie auzul!
Deci,cine mi se alătură?Promit că fac eu broşurile.

Pleonasmul.Fear humans

Stăteam acum juma’ de oră şi căutam ceva interesant de vizionat la televizor(asta după ce reuşisem să scap din mulţimea înghesuită de homeleşi de la mine),când brusc am auzit un mare jurnalist vorbind despre controversata moarte a lui Kaczynski şi despre numărul de oameni îndureraţi prezenţi la Cracovia,folosind arhicunoscuta constucţie pleonastică “marea majoritate”.
Mi-a lăsat nişte urme sângerânde pe creier,care pulsau încă.A fost ca şi cum m-a izbit ceva puternic în timpan şi s-a spart din pricina impactului.E ca un fel de..defect profesional,fiindca eu am o adevărată problemă cu gramatica şi-mi place ca vorbitorii să aibă un limbaj cât mai corect din punctul ăsta de vedere.Măcar din punctul ăsta de vedere(pe Andrei l-am prins odată asupra faptului,în timp ce mergeam la Mcdonald’s..şi pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu îl corectez).Dar am închis ochii,am strâns din dinţi,am închis televizorului şi-mi părea nespus de rău că nu ştiu numele celui cu pricina pentru a-i scrie un mesaj,în care să-i explic în mod didactic cum stă treaba cu pleonasmele.
Aşa că îmi scriu aici prelegerea,deşi ştiu că o fac degeaba,fiindcă oricum nu citeşte nimeni,înafară de Andrei şi probabil Andra,dar numai când are chef.Şi oricum nu se oboseşte nimeni să priceapă.
Deci,dragilor.Pleonasmul e o repetare inutilă a mai multor termeni care denumesc acelaşi lucru.E o molimă din ce în ce mai întălnită,extrem de contagioasă şi de multe ori incurabilă.Ea e specifică limbajului neîngrijit,deşi putem întălni şi persoane de la care nu ne aşteptam care să-l utilizeze.Ea scade din acuitatea auditivă a nefericitului care ascultă şi îl aduce în pragul disperării.Dar să revenim la oile noastre,cum ar spune profa de chimie.
”Majoritate” se referă deja la ceva mare,sugerând superioritate numerică,nu ceva mic,aşa cum susţii tu,Andra.Păi dacă mai adaugi şi adjectivul “mare” în faţă îti iese un pleonasm de toată frumuseţea!A,probabil voi vă simţiti neîndreptăţi din cauză că lui Eminescu i s-a aprobat în “Luceafărul” construcţia pleonastică “cobori în jos,luceafăr blând”.Da,dar era doar de dragul anumitor chestii-pentru muzicalitatea sonoră,pentru respectarea numărului de silabe din versuri sau orice alte procedee din astea.Iar Eminescu a fost într-adevăr cineva,iar poeţilor li se acceptă anumite lucruri.

Teze,munca,invatat..

S-a făcut mai mult de o săptămână de când n-am mai scris nimic pe blog,spre umilinţa mea(nu că ar citi cineva..).Mă simt ca o mama denaturată care şi-a abandonat copilul,însă acum că ascult “Hello I love you” încep să-mi revin,iar sentimentul de vinovăţie dispare vertiginos..
Daar!absenţa mea îndelungată are şi ea justificările ei.Se apropie teza la română şi nu-mi mai văd capul de treabă.E perioada stresantă,care provoacă cearcăne şi insomii frevcente,distruge cu brutalitate ultimii neuroni,măcelăreşte medii,omoară puţinul timp liber,te aduce în pragul nebuniei când simţi nevoia disperată de-a ucide pe cineva.Mai mult decât atât,teza e.. animalul care te pândeşte din umbra clipelor bune,promiţătoare, din spatele cărţilor citite cu drag(nu mă refer la cele din programa şcolară),a momentelor în care faci ce vrei cu timpul tău.E crudă,te mutilează mişeleşte.Se repezeşte asupra ta cu viteza luminii,prinzându-te în ghearele ei şi trăgându-te cât mai jos posibil,până la căderea în dizgraţie.
Partea bună e că semestrul ăsta am făcut mai puţină literatură;semestrul trecut învăţasem un sfert din caiet numai pentru “Alexandru Lăpuşneanu”,”Deşteaptă-te române” şi “O,rămâi..”,parcă.Partea proastă e că semestrul ăsta am fost îndoctrinaţi cu gramatică..iar eu mai am câteva goluri la capitolul ăsta.xD.
Aşa.Va trebui să-mi fac timp pentru concursul organizat de ziua cărţii şi să pregătesc o scurtă prezentare pentru nu ştiu care carte,pe care se presupune că am citit-o înainte de vacanţă şi să termin desenul început de Cami.Apoi,ca o fata conştiincioasă şi care se implică în diferite activităţi extraşcolare,o să trebuiască să caut materiale despre România în perioada comunistă şi să scriu un eseu de aproape cinci pagini,ca profa de civică să-l poată trimite la nu ştiu care organizaţie.
De teza la mate am pomenit?Nu că ar fi ceva îngrijorator.Semestrul ăsta n-am făcut prea multe ore de mate şi nici nu cred că le mai recuperăm.Profa e terminată psihic şi sufleteşte şi nu mi se pare în stare pentru o..sesiune de ore numai de matematică.

Fuck all the identity cards

Azi am fost în sfârşit şi mi-am făcut buletin.God,what a horrible day!(!!)De fapt,ca o fire conştiincioasă,am fost şi ieri doar că nu mai aveau ăia numere de împărţit.În fine.
Adevărul e că mersul la secţia de poliţie pentru eliberarea buletinului a fost un mare,mare exerciţiu de răbdare pentru mine.De cum intrasem mirosul înţepător de transpiraţie îmi năvăli în nas,apoi în plămâni,lăsându-mă fără aer respiranil,apoi urcând vertiginos până la creier mi-l intoxica.De fapt,a fost un fel de luptă care te ajuta să-ţi măsori forţele,tăria pshicului,capacitatea fizică(căci era o înghesuială nemărginită şi trebuia să-şi croieşti drum dând din coate) şi..sensibilitatea nasului.Jur că data viitoare când mă duc să-mi reînnoiesc buletinul îmi iau şi masca de oxigen cu mine în buzunar.Am aşteptat aproape trei ore ca să-mi vină rândul,eu fiind numărul 1107..Îmi era îngrozitor de cald şi eram “îngărdită” din toate părţile de..multiple specimene.Îmi amintesc că văzusem o tipă pe care nu ştiam cum să o cataloghez,deşi avem două variante:1-nu-mi dădeam seama dacă era proaspăt scăpată de sub tirania unui proxenet,îmbrăcată cu ce avea la îndemănâ sau 2,dacă era venită de pe centură,cu ţinuta obişnuită.Era o blondă fardată neîngrijit,îmbrăcată cu o fustă de blug cu modele albe care îi cădea cu un milimetru mai jos de fund,cu un hanorac de-un roz care îţi omoară cu brutalitate retina;avea o pereche de ciorapi cam scămoşaţi de aceeaşi culoare ucigătoare ca şi bluza,doar că mai aveau şi linii de diverse culori.Dar specimenul cu pricina se respecta,ca urmare a faptului că pe unghiile excesiv de murdare am putut zări resturi de ojă portocalie-sau erau urme de la vopseaua de ouă?!,pe ten avea aplicat un strat gros de fond de ten de circa 5 centimetri,machiată cu roz şi mov.
A fost tragic şi dezamăgitor în egală măsură să-mi privesc dragii semeni cum se calcă cu dezinvoltură în picioare ca să-şi apuce numerele,mănaţi de spiritul de trumă caractersitic nouă.Văzând toată cireada aia,primul meu impuls a fost să scot telefonul şi să filmez,doar pentru amuzamentul meu,nu de alta.A,şi să-i trimit videoclipul lui Andrei să vadă prin ce suplicii trecusem.La un moment dat am simţit că voi sfârşi călcată în picioare de toate babele şi-mi venea să urlu,să ţip şi să fug mâncând pămânu’

Don't you just hate holidays?

I truly hate easter.
And the homeless who always flock into my place too,destroing my sweet loneliness.
The Easter bunny was mean this year,cause he didn't help me to escape from house.
He only brought me chocolate,so I will get fat.
It's an entire gaff.

Huh..

Huh,uite ca şi perioada sărbătorilor creştine se apropie vertiginos,iar pentru asta am fost trezită din hibernare la matinala oră de zece.
Nici bine nu mă dezmeticisem,că maicamea deja îmi sărise în calea mea spre bucătărie înarmată cu o cârpă de ştres praful şi spray-ul cu aceeaşi întrebuinţare,care mă aşteptau să le folosesc.Am strâns din dinţi şi am înghiţit în sec,încurajându-mă spunându-mi că nu poate fi chiar aşa de rău(şi probabil nici n-ar fi,atâta timp cât nu aş fi alergică la praf).Apoi,ca o înfocată (ne)dezordonată ce sunt,am şters superificial praful şi-am mai strâns vreo două-trei chestii de prin casă,că doar sunt o gazdă bună şi-mi întâmpin homeless-ii care ameninţă să apară din clipă în clipă aşa cum se cuvine.
Apoi,ca un adevărat român căruia îi plac sărbătorile,am decis să mă implic şi eu în “procesul de vopsire a ouălelor”.Probabil dacă nu le pătam şi pe restul,mi-ar fi ieşit bine.Doar că mi se scurgea vopseaua de pe mănuşi,alunecând pe ouă,pe masă şi pe braţele mele..Ghionul meu a fost că vopseua era albastră,ceea ce m-a făcut să mă simt precum creaturile din Avatar atunci când îmi vedeam mâinile mânjite până aproape de coate.Şi acum mai am albastru sub unghii,apropo.Dar,acum că mă gândesc bine,nu a fost chiar atât de rău,judecând după cum au decurs lucrurile anul trecut,când mă pătasem pe vârful nasului(în mod ironic,tot cu albastru).Oricum,chestiile astea şi neîndemânarea mea în..domeniul ăsta mă amuza mereu.
Mai târziu am decis să-mi exercit aptitudinile culinare,ajutând-o pe maicămea.Dar,bănuiesc că nu-mi va da voie decât să pun plăcintele în cuptor.*laughing*

Educaţia în România

Azi la şcoală au venti nişte tipi de la Racoviţă şi am discutat despre educaţia şi sistemul învătământului din România.Ora în sine a fost acceptabilă,însă nu prea a existat continuitate în idei.N-am să povestesc cum ar decurs chiar toată ora,căci ar fi o pierdere de timp.Nu-mi amintesc chiar toate întrebările puse,ca urmare a faptul că hibernasem frumos o oră şi ceva,Andrei fiind nevoit să-mi dea ghionturi frecvente pentru a mă trezi.Dar,cu ceva eforturi,fragmente din întrebări îmi apar încet în minte..
Parcă era una referitoare la cum ajung ăia care îşi petrec anii învăluiţi în indiferenţă,care nu muncesc şi nu învaţă.Iar întrebarea era dacă pot ajunge mai sus decât cei din extremele opuse.Personal,da,cred că da-până la urmă depinde de multe lucruri poziţia în ierarhia socială pe care o vor ocupa ăştia care “dăunează” poporului;în mod ironic pot avea noroc sau o situaţie financiară bună,care să le uşureze viaţa.După părerea mea,cred că ar fi cât mai corect dacă paraziţii ăştia sociali şi-ar primi viaţa limitată,chinuitoare şi deprimantă pe care-o merită,judecând după “activitatea” lor şi după înzestrarea intelectuală.Cel mai concret exemplu care se încadrează în categoria asta e Becali,pe care oricum îl ştie tot poporul.Deşi e prost şi surprinzător de înapoiat psihic,ocupă,alături de mulţi de aceeaşi şpeţă,scaunul europarlamentarilor.Ne reprezintă,adică.
Altcineva a spus că noi suntem un popor deştept.Ok,nu neg faptul că încă există un grup(restrâns) de oameni cu materie cenuşie.Însă unde e inteligenţa noastră?Nu o văd,nu o simt,doar aud de ea.Nu cred că noi,ca popor,reuşim să arătăm lumii că într-adevăr suntem deştepţi.Mereu am fost de părere că noi încă suntem un popor..primitiv şi ignorant şi că trăim într-o ţară limitată,ceea ce,hai să fim sinceri,trebuie să recunoaştem.
Deci,părerea mea e că da,se poate ca asemenea “genii” nedescoperite să ia pe nedrept locul unora mai buni,fără nici cel mai mic efort.
La un moment dat,cei care organizaseră ora aia de liberă exprimare,n-au întrebat ce fel de aşteptări avem de la şcoală.Bineînţeles că toată lumea se aşteaptă de la şcoală să-i formeze nişte oameni cât mai buni,cu câte mai multe virtuţi şi cât mai multă capacitate intelectuală,dar fără ca ei să depună pic de interes,de muncă şi efort.
Altcineva spunea că cei mai deştepţi oameni sunt criminalii.Hm,îmi pare rău să-l contrazic,însă nu cred că e aşa.Sau,mă rog,nu mereu.Însuşi Dostoievski,care a fost unul dintre cei mai mari psihologi ai lumii şi un excelent cunoscător al firii umane,reuşind să redea complexitatea sufletului,în “Crimă şi pedeapsă”, a convins generaţii întregi că,deşi Raskolnikov era deştept,a comis crima.Mai mult decât atât,el a fost slab în faţa chinurilor prin care-i trecea sufletul după ce-a săvârşit omorul şi subconştientul îl mustra permanent pentru asta,ca urmare a faptului că atitudinea şi comportamentul l-au trădat.
Astea fiind zise,educaţia în România are un nivel din ce în ce mai scăzut.