Fuck all the identity cards.2.

După o despărţire de trei săptămâni,astăzi am avut din nou imbatabila ocazie de-a da piept cu centrul de dobitocism al Iaşului(a se înţelege secţia de poliţie).Eu mă pregătisem atăt psihic cât şi sufleteşte pentru ce aveam de îndurat.
Dar,bineînţeles,de cum intru,mirosul înţepător şi ameţitor de traspiraţie îmi anihilează fără pic de scrupule creierul şi simţul olfactiv;mă înghesui printe o mulţime de specimene pe care nu ţi le doreşti la tine în ogradă..însă,fiind mai perseverentă de la natură,încerc să-mi finalizez drumul.A fost un fel de “Final destination 2”.Mă rog.Deşi optimismul e baza disperării,încercam să mă amăgesc singură cu speranţa că totul se va rezolva repede şi nu va dura prea mult.
Dar astrele au încetat a-mi surâde imediat cum am intrat pe teritoriul minat al secţie de dobitocism.Acolo,la informaţii era,bineînţeles un alt dobitoc(căci secţia în sine se respectă şi angajează numai dobitoci) de-o nesimţire crasă.I-am explicat frumos că sunt prea înapoiaţi psihic pentru a posta programul corect pe internet,ca urmare a faptului că orele în care se ridicau buletinele se încheiaseră.Deci trebuie să vin şi mâine.
Simţeam cum torentul fierbinte al mâniei îmi subjugă creierul.Presimţeam o răbufnire urâtă,o altă criză de isterie pe săptămâna asta.Nu ştiu la ce se referea Bacovia când pomenea de nervii lui primăvărateci,dar eu simt că nu pot să mai ţin piept stresului şi oboselei,că cedez cu repeziciune pe zi ce trece.Sigur o să fiu o paranoică depresivă,care suferă de oboseală şi isterie cronică prematură-dacă există aşa diagnostic complex..(Andrei ştie cum am început să plâng pe stradă,în drum spre Mcdonald’s,din pricina disperării şi-a oboselei şi din cauză că Vieru îmi scade trei nenorocite de puncte pentru o nenorocită de cifră scrisă incorect.Asta e o nedreptate dusă până pe cele mai înalte culmi.Tot ajung eu la Ministerul Ιnvăţământului).
Însă,având prea multă demnitate,am încercat să-mi temperez nervii suprasolicitaţi.Aşa că i-am explicat dobitocului cu pricina în mod didactic cum stă treaba.Poate nu m-ar fi deanjat atât de tare faptul că programul postat pe internet e total greşit,atâta timp cât cel de la informaţii nu începea să urle şi să ţipe.Atunci,am tras aer în piept,şi mi-am ţinut prelegerea.La naiba,e de datoria lor să se poarte decent şi tolerabil cu bieţii nefericiţi care îndură cu orele pentru a-şi face buletinul,pe care oricum şi-l reînnoiesc,ca să vezi cât sadism.Pentru asta sunt plătiţi!Adică,nu e deajuns că îti iroseşti o zi întreagă sfâşiat în picioare,că îti pierzi şi o cantitate considerabilă de neuroni,da’ mai vii şi odată la câţiva ani să-ţi reînnoieşti buletinul.
Ieşind din secţia de dobitocism,am avut grijă să-mi exteriorizez sentimentele,după cum urmează:”Câtă amabilitate pentru nişte bovine!”. În concluzie,mâine mă duc din nou.Asta se întâmplă când tata nu mai ţine legătura cu ăştia de la poliţie.

P.S:Andrei,nu uita!Mi-ai promis o pilă data viitoare!