Huh..

Huh,uite ca şi perioada sărbătorilor creştine se apropie vertiginos,iar pentru asta am fost trezită din hibernare la matinala oră de zece.
Nici bine nu mă dezmeticisem,că maicamea deja îmi sărise în calea mea spre bucătărie înarmată cu o cârpă de ştres praful şi spray-ul cu aceeaşi întrebuinţare,care mă aşteptau să le folosesc.Am strâns din dinţi şi am înghiţit în sec,încurajându-mă spunându-mi că nu poate fi chiar aşa de rău(şi probabil nici n-ar fi,atâta timp cât nu aş fi alergică la praf).Apoi,ca o înfocată (ne)dezordonată ce sunt,am şters superificial praful şi-am mai strâns vreo două-trei chestii de prin casă,că doar sunt o gazdă bună şi-mi întâmpin homeless-ii care ameninţă să apară din clipă în clipă aşa cum se cuvine.
Apoi,ca un adevărat român căruia îi plac sărbătorile,am decis să mă implic şi eu în “procesul de vopsire a ouălelor”.Probabil dacă nu le pătam şi pe restul,mi-ar fi ieşit bine.Doar că mi se scurgea vopseaua de pe mănuşi,alunecând pe ouă,pe masă şi pe braţele mele..Ghionul meu a fost că vopseua era albastră,ceea ce m-a făcut să mă simt precum creaturile din Avatar atunci când îmi vedeam mâinile mânjite până aproape de coate.Şi acum mai am albastru sub unghii,apropo.Dar,acum că mă gândesc bine,nu a fost chiar atât de rău,judecând după cum au decurs lucrurile anul trecut,când mă pătasem pe vârful nasului(în mod ironic,tot cu albastru).Oricum,chestiile astea şi neîndemânarea mea în..domeniul ăsta mă amuza mereu.
Mai târziu am decis să-mi exercit aptitudinile culinare,ajutând-o pe maicămea.Dar,bănuiesc că nu-mi va da voie decât să pun plăcintele în cuptor.*laughing*