Pleonasmul.Fear humans

Stăteam acum juma’ de oră şi căutam ceva interesant de vizionat la televizor(asta după ce reuşisem să scap din mulţimea înghesuită de homeleşi de la mine),când brusc am auzit un mare jurnalist vorbind despre controversata moarte a lui Kaczynski şi despre numărul de oameni îndureraţi prezenţi la Cracovia,folosind arhicunoscuta constucţie pleonastică “marea majoritate”.
Mi-a lăsat nişte urme sângerânde pe creier,care pulsau încă.A fost ca şi cum m-a izbit ceva puternic în timpan şi s-a spart din pricina impactului.E ca un fel de..defect profesional,fiindca eu am o adevărată problemă cu gramatica şi-mi place ca vorbitorii să aibă un limbaj cât mai corect din punctul ăsta de vedere.Măcar din punctul ăsta de vedere(pe Andrei l-am prins odată asupra faptului,în timp ce mergeam la Mcdonald’s..şi pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu îl corectez).Dar am închis ochii,am strâns din dinţi,am închis televizorului şi-mi părea nespus de rău că nu ştiu numele celui cu pricina pentru a-i scrie un mesaj,în care să-i explic în mod didactic cum stă treaba cu pleonasmele.
Aşa că îmi scriu aici prelegerea,deşi ştiu că o fac degeaba,fiindcă oricum nu citeşte nimeni,înafară de Andrei şi probabil Andra,dar numai când are chef.Şi oricum nu se oboseşte nimeni să priceapă.
Deci,dragilor.Pleonasmul e o repetare inutilă a mai multor termeni care denumesc acelaşi lucru.E o molimă din ce în ce mai întălnită,extrem de contagioasă şi de multe ori incurabilă.Ea e specifică limbajului neîngrijit,deşi putem întălni şi persoane de la care nu ne aşteptam care să-l utilizeze.Ea scade din acuitatea auditivă a nefericitului care ascultă şi îl aduce în pragul disperării.Dar să revenim la oile noastre,cum ar spune profa de chimie.
”Majoritate” se referă deja la ceva mare,sugerând superioritate numerică,nu ceva mic,aşa cum susţii tu,Andra.Păi dacă mai adaugi şi adjectivul “mare” în faţă îti iese un pleonasm de toată frumuseţea!A,probabil voi vă simţiti neîndreptăţi din cauză că lui Eminescu i s-a aprobat în “Luceafărul” construcţia pleonastică “cobori în jos,luceafăr blând”.Da,dar era doar de dragul anumitor chestii-pentru muzicalitatea sonoră,pentru respectarea numărului de silabe din versuri sau orice alte procedee din astea.Iar Eminescu a fost într-adevăr cineva,iar poeţilor li se acceptă anumite lucruri.