Azi am fost în sfârşit şi mi-am făcut buletin.God,what a horrible day!(!!)De fapt,ca o fire conştiincioasă,am fost şi ieri doar că nu mai aveau ăia numere de împărţit.În fine.
Adevărul e că mersul la secţia de poliţie pentru eliberarea buletinului a fost un mare,mare exerciţiu de răbdare pentru mine.De cum intrasem mirosul înţepător de transpiraţie îmi năvăli în nas,apoi în plămâni,lăsându-mă fără aer respiranil,apoi urcând vertiginos până la creier mi-l intoxica.De fapt,a fost un fel de luptă care te ajuta să-ţi măsori forţele,tăria pshicului,capacitatea fizică(căci era o înghesuială nemărginită şi trebuia să-şi croieşti drum dând din coate) şi..sensibilitatea nasului.Jur că data viitoare când mă duc să-mi reînnoiesc buletinul îmi iau şi masca de oxigen cu mine în buzunar.Am aşteptat aproape trei ore ca să-mi vină rândul,eu fiind numărul 1107..Îmi era îngrozitor de cald şi eram “îngărdită” din toate părţile de..multiple specimene.Îmi amintesc că văzusem o tipă pe care nu ştiam cum să o cataloghez,deşi avem două variante:1-nu-mi dădeam seama dacă era proaspăt scăpată de sub tirania unui proxenet,îmbrăcată cu ce avea la îndemănâ sau 2,dacă era venită de pe centură,cu ţinuta obişnuită.Era o blondă fardată neîngrijit,îmbrăcată cu o fustă de blug cu modele albe care îi cădea cu un milimetru mai jos de fund,cu un hanorac de-un roz care îţi omoară cu brutalitate retina;avea o pereche de ciorapi cam scămoşaţi de aceeaşi culoare ucigătoare ca şi bluza,doar că mai aveau şi linii de diverse culori.Dar specimenul cu pricina se respecta,ca urmare a faptului că pe unghiile excesiv de murdare am putut zări resturi de ojă portocalie-sau erau urme de la vopseaua de ouă?!,pe ten avea aplicat un strat gros de fond de ten de circa 5 centimetri,machiată cu roz şi mov.
A fost tragic şi dezamăgitor în egală măsură să-mi privesc dragii semeni cum se calcă cu dezinvoltură în picioare ca să-şi apuce numerele,mănaţi de spiritul de trumă caractersitic nouă.Văzând toată cireada aia,primul meu impuls a fost să scot telefonul şi să filmez,doar pentru amuzamentul meu,nu de alta.A,şi să-i trimit videoclipul lui Andrei să vadă prin ce suplicii trecusem.La un moment dat am simţit că voi sfârşi călcată în picioare de toate babele şi-mi venea să urlu,să ţip şi să fug mâncând pămânu’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu